Stabilirea Tehnologiilor de Producție într-o Unitate de Creștere Intensivă a Suinelor cu Capacitatea de 3591 Suine

1. IMPORTANŢA CREŞTERII SUINELOR

Societatea umană în perioada actuală parcurge o etapă complexă, caracterizată printr-o “explozie” demografică şi prin creşterea continuă a nivelului de trai. În acest context, alimentaţia umană capătă noi valenţe, impunându-se de urgenţă: sporirea cantitativă şi calitativă a produselor alimentare; repartizarea lor echitabilă, atât pe plan general cât şi zonal; utilizarea tuturor resurselor de hrană; găsirea de noi sortimente cu conţinuturi sporite în substanţe nutritive, îndeosebi proteice.

Din estimările efectuate de către oamenii de ştiinţă se apreciază că, în perspectiva anilor 2050, produsele animaliere (carne, lapte, ouă etc.) vor continua să deţină ponderea în alimentaţia umană.

Importanţa pentru consum a acestor produse rezidă în aprecierea nivelului de trai şi de dezvoltare a unei ţări, avându-se în vedere un complex de indicatori, între care sunt incluse şi nivelurile producţiilor animaliere, raportate pe locuitor. Carnea rezultată din creşterea suinelor va continua să aducă un aport substanţial în acoperirea necesarului de substanţe proteice – indicator de bază în aprecierea nivelului de civilizaţie - şi, prioritar, în asigurarea sănătăţii umane.

În prezent se apreciază că necesarul mediu zilnic de substanţe proteice pentru om este de cca. 70 g, din care cel puţin 40 g trebuie să provină din produsele animaliere. Carnea rezultată de la suine trebuie să acopere, zilnic, în medie, 20 g de substanţe proteice, cu unele variaţii impuse de perceptele religioase şi de posibilităţile de creştere a acestei specii.

După recomandările F.A.O., O.M.S. ca şi ale unor specialişti români, o persoană “standard” trebuie să primească zilnic între 2800-3000 kcal. şi circa 1 g proteină pentru fiecare kg greutate, pentru care sunt necesare anual circa 73 kg carne (în carcasă), din care: 13,3 kg de bovină. 5,1 kg de ovină, 27,9 kg de porcine, 15,9 kg de pasăre şi 10,5 kg din alte resurse (în principal din carne de peşte), alături de circa 240 kg lapte şi produse din lapte şi 280 ouă.

Carnea suinelor se caracterizează printr-o valoare energetică superioară faţă de cele obţinute de la celelalte animale de fermă; aceasta furnizează, în medie, 2700 kcal/kg, în timp ce carnea de bovine oferă doar 1600 kcal/kg, iar cea de ovine 1400 kcal/kg. În viitorul apropiat, acoperirea necesarului de proteină se va face, în principal, prin sporirea cantităţilor de carne provenită de la bovine şi ovine, urmate de cea rezultată de la porcine şi păsări.

În alimentaţia umană, raţiile de hrană se întocmesc având la bază atât valoarea energetică (exprimată prin conţinutul în kcal), cât şi conţinutul în substanţe proteice. Din acest punct de vedere, carnea de porc (fără slănină şi osânză) este mai echilibrată faţă de celelalte produse similare, dacă luăm în considerare raportul energo-proteic.

Trebuie consemnat faptul că, în cercetările mai recente, se recomandă utilizarea în hrana umană, într-o proporţie mai mare, a alimentelor de origine vegetală; aceasta ca urmare a faptului că, la animale, se înregistrează un coeficient de transformare foarte redus al proteinelor vegetale în cele animale, între 14-29%. De menţionat, pe această linie, că porcinele posedă un coeficient de transformare cuprins între 8-24%; la carnea de porc acesta fiind de 12,5%.

Deci sunt suficiente motive să încurajăm creşterea suinelor, ca variantă economică determinată de particularităţile biologice acceptate de organimul uman.

Impedimentul principal îl constituie, pentru unele sortimente de carne de porc, conţinutul prea mare în lipide. Pe această linie, s-au făcut unele interpretări greşite asupra relaţiei cauză-efect, care ar putea exista în unele afecţiuni cardiace şi formarea în organismul uman al colesterolului, ca urmare a consumului cărnii de porc. Investigaţiile moderne au demonstrat că, 25% din cauzele de infarct miocardic au o etiologie genetică, iar 75% implică un complex de factori insuficient studiaţi.