Stabilirea Tehnologiilor de Producție Într-o Unitate de Creștere Intensivă a Suinelor Cu O Capacitate de 135 Scroafe

Capitolul I

Introducere

1.1 Importanţa creşterii suinelor

Porcul domestic este, alături de câine, cel mai vechi animal domesticit de oameni. Se pare că domesticirea lui s-a produs acum 9.000 de ani. În Europa și Orientul Îndepărtat, carnea de porc este preferată de consumatorii de carne. Numărul porcilor domestici este de aproximativ 961 milioane capete, din care 190 mil. în Europa și 489 mil. în China. Porcul este omnivor, putând fi hrănit atât cu furaje de origine animală, cât și vegetală. Rentabilitatea creşterii porcinelor se datorează produselor pe care această specie le furnizează, în primul rând, carnea şi grăsimea.

Astăzi, cca. 40% din necesarul de carne din industria alimentară este asigurat cu carne de porc. Pe lângă această, datorită conţinutului ridicat în substanţa uscată(40%-50%), calitatea cărnii de porc este superioară cărnii furnizate de celelalte specii, fiind mai consistentă şi mai hrănitoare (un kilogram de carne de porc produce 2500-3000 de calorii). De asemenea, carnea de porc este gustoasă, fragedă, uşor conservabila,din ea obţinându-se preparate valoroase (şunca,muşchi,etc.). grăsimea obţinuta de la porci este mult mai apreciată şi căutata în industria alimentară , chimică,farmaceutica, etc.

Rentabilitatea creşterii porcilor este asigurată de însuşirile fiziologice ale acestei specii, cum ar fi:

a) Prolificitatea. - În mod normal la o singură fătare, o scroafă poate da 7-12 sau mai mulţi purcei, în timp ce femelele din alte specii, la o fătare, dau doar 1-2 produşi Aceasta însuşire da posibilitatea ca prin produşii săi o scroafă să dea într-un an cca. 1200-1500 kg greutate vie, deci o cantitate foarte mare de carne de consum.

b) Precocitatea - Un purcel care la naştere are 1 kg, la 6 luni ajunge la 60-70 kg, decide 60 de ori greutatea iniţiala, în timp ce la celelalte specii în aceeaşi perioadă greutatea se dublează, triplează sau cel mult se înzeceşte. Porcul ajunge la maturitatea sexuală mai devreme decât celelalte specii, ceea ce face să poată fi folosit la reproducţie de la vârsta de 8-10 luni.

c) Gestaţia scurta - La scroafa gestaţia durează 114 zile,fapt care dă posibilitatea şase obţină doua fătări pe an. Aceasta însuşire este folosită de crescătorii fruntaşi pentru a obţine de la fiecare scroafa, chiar 5 fătări în 2 ani.

d) Folosirea hranei - Porcul foloseşte foarte bine hrana, fiindu-i necesare pentru un kg spor de greutate, 3-4 unităţi nutritive, pe când la celelalte specii, pentru acelaşi spor de greutate sunt necesare mai multe unităţi nutritive. Trebuie menţionat ca sporul zilnic în greutate este de 600-1500 , mult mai ridicat fata de celelalte specii, dacă-l raportam la greutatea vie a animalului. Pe lângă această, sporurile în greutate se pot realiza foarte avantajos, putându-se folosi reziduurile şi resturile agricole, industriale, alimentare şi inclusiv pe cele de la bucătărie.

În condiţiile ţării noastre, consumul de carne de porc ocupa unul din locurile fruntaşe, fata de celelalte sortimente, preferinţele populaţiei fiind următoarele:

- carne de porc - 28,3 kg (54%);

- carne de vită - 7,4 kg (14%);

- carne de pasăre - 13,6 kg (26%);

- ale resurse animaliere - 3,0 kg (6%);

1.2 Scopul proiectului

Proiectul are ca scop stabilirea cerinţelor tehnologice de înfiinţare a unei exploataţii de suine cu o capacitate productiva iniţiala de 135 scroafe. Se urmăreşte o corelaţie a fluxului tehnologic cu etapele creşterii suinelor astfel încât sa realizam o activitate eficienta in urma cărei sa obţinem un profit satisfăcător cu cheltuieli de producţie minime. Lucrarea urmăreşte stabilirea efectivelor, a producţiilor obţinute şi a sporurilor pentru fiecare categorie de vârstă în parte.

Se urmăreşte corelarea etapelor astfel încât să se asigure o continuitate în procesul de producţie. În ţara noastră tendinţa generală este de ridicare a productivităţii şi mai puţin de sporire a efectivelor, factorul limitativ fiind asigurarea cu furaje, îndeosebi cereale. Urmărirea rentabilităţii unei astfel de ferme este un element principal prin care se urmăreşte asigurarea unui câştig care să permită acoperirea cheltuielilor legate de producţie şi de obţinerea unui profit. Trecerea de la creşterea animalelor in sistem gospodăresc la creşterea in sistemul de exploataţie comerciala, oferă posibilitatea de a valorifica animalele in abatoarele autorizate pentru comercializarea produselor pe plan naţional, posibilitatea accesării de fonduri, toate acestea cu condiţia respectării trasabilităţii si a unor norme de biosecuritate si bunăstare a animalelor in exploataţiile pe care le deţin.