Studiu de Fundamentare Tehnico-Stiintifica și Elaborarea Tehnologiilor pentru Recoltarea și Prelucrarea Porumbului în Stadii de Pre Coacere

PORUMBUL

1. Importanţa

Porumbul se situează pe locul trei între plantele cultivate pe glob, după grâu şi orez..

Suprafeţele mari cultivate cu porumb în lume se datorează utilizărilor sale multiple şi variate şi particularităţilor plantei:

- capacitatea de producţie mai ridicată faţă de celelalte cereale;

- plasticitatea ecologică ridicată care îi permite un areal larg de răspândire;

- rezistenţa la secetă, care îi permite să realizeze producţii mari şi relativ constante;

- are mai puţine boli şi dăunători şi este rezistent la cădere;

- bună premergătoare pentru majoritatea culturilor cu condiţia să elibereze terenurile de resturile vegetale;

- suportă monocultura fără probleme, cu condiţia combaterii buruienilor şi aplicării îngrăşămintelor;

- valorifică bine precipitaţiile, apa de irigaţie, gunoiul de grajd şi îngrăşămintele chimice,

- cultura este mecanizabilă 100 %;

- necesită cantităţi mici de sămânţă datorită coeficientului ridicat de

înmulţire;

- se recoltează mecanizat sau manual fără pericol de scuturare;

- se poate cultiva asociat cu fasole sau dovleci în agricultura de

subzistenţă;

- reuşeşte ca plantă furajeră în miriştea premergătoarelor timpurii (borceag, orz, mazăre) în condiţii de irigat;

- posibilităţile de valorificare a recoltei sunt variate:

- se poate depozita sub formă de ştiuleţi, fără să fie alterată calitatea, dacă se respectă condiţiile de depozitare.

Porumbul se cultivă pentru boabe, care au multiple întrebuinţări:

În alimentaţia omului, făina de porumb se foloseşte pentru mămăligă, fulgii de porumb pentru micul dejun, diverse alimente pentru copii, porumb fiert, copt şi pop corn, iar în urma prelucrării industriale rezultă o gamă de produse gen amidon, glucoza, dextroză, ulei care se regăsesc în diverse alimente sau se foloseşte ca materie primă pentru bere, whisky, bio etanol, medicamente, etc. din producţia mondială de porumb, numai 15 % este folosită direct în alimentaţia umană.

În furajarea animalelor, boabele de porumb intră în compoziţia unor

reţete de nutreţuri combinate pentru diverse categorii de animale datorită

valorii nutritive ridicate (1 Kg boabe echivalează cu 1.17-1.30 unităţi nutritive

şi conţine 70-80 g proteină digestibilă). Din producţia mondială de porumb

75-80 % se foloseşte în hrana animalelor. Prin recoltare în faza de lapte ceară şi

însilozare se obţine un furaj suculent valoros pentru toate categoriile de bovine. Tulpinile rămase după recoltare (cocenii) se folosesc ca furaj grosier, iar prin

tocare şi însilozare cu adaos de melasă sau uree, rezultă un nutreţ valoros pentru

rumegătoare. De la fabricarea amidonului din porumb şi de la fabricarea uleiului din

germeni rezultă borhoturi valoroase pentru porcine.

În industrie, boabele de porumb se folosesc pentru fabricarea spirtului, amidonului, glucozei şi bio etanolului. Din 100 Kg boabe prin procesare industrială se poate obţine unul din produsele: 77 kg mălai, 44 î spirt, 63 Kg amidon, 71 Kg

glucoza, la care se adaugă 1,8-2,7 1 ulei alimentar şi 3,6 kg şrot de embrioni, care intră în compoziţia furajelor sau alimentelor sărace în proteine. Prin hidroliza enzimatică a amidonului din porumb se obţine sirop de fructoză şi zaharoză folosite

ca înlocuitori pentru zahăr. Din ciocălăi se obţine furfurol, nutreţuri pentru rumegătoare, săpunuri, vitamine sau se folosesc drept combustibil. In prezent, numai 5 % din producţia mondială de porumb se foloseşte în scopuri industriale.

În România, porumbul deţine primul loc atât în ce priveşte suprafaţa

cultivată, 49-52 % din suprafaţa cultivată cu cereale, cât şi producţia totală,50

% din producţia totală de cereale.

2. Răspândire, Suprafeţe, Producţii

Arealul geografic al porumbului pentru boabe se întâlneşte între 43 ° latitudine sudică (în Argentina) şi 53 ° latitudine nordică (în sudul Canadei),

la altitudine de 4200 în Bolivia, 3900 m în Peru, 1200 m în Carolina de nord, 800 m în România. Pentru nutreţ însilozat se cultivă până la 58 ° latitudine nordică în Suedia şi 42 latitudine sudică în Nouă Zeelandă.

Cele mai mari suprafeţe cu porumb sunt întâlnite în Cordonul Porumbului (Corn Belt) din SUA, care deţine 23 % din suprafaţa mondială.

Suprafeţe.

În anul 2002 porumbul a ocupat pe glob 138,7 mii. hectare, producţia globală a ajuns la 603 mii. tone, iar producţia medie a fost de 4340 Kg/ha, porumbul asigurând 30 % din economia cerealieră mondială.

În România, porumbul se cultivă pe 2.8-3.4 mii. hectare şi ne situăm pe locul 9 în lume, ca suprafaţă cultivată. Cultura porumbului este concentrată în zona de câmpie din Oltenia. Muntenia, Dobrogea, Câmpia de Vest (judeţele Timiş, Arad şi Bihor) şi sudul Moldovei, unde sunt întâlnite cele mai bune condiţii pentru majoritatea hibrizilor şi unde se realizează cele mai bune producţii în anii favorabili.

Într-un singur an, în 1947 suprafaţa cu porumb a ajuns la 4,325 mii. ha. în ultimii ani suprafaţa a scăzut sub 3 milioane hectare, datorită creşterii exagerate a suprafeţei cu floarea soarelui, ambele culturi având areal de cultură comun.

3. Originea, Sistematică, Hibrizi

Porumbul s-a răspândit ca plantă cultivată pe întinderi geografice vaste cu 5000-6000 ani î.H. ş: a constituit substratul economic al civilizaţiilor precolumbiene. :ncă=- ?: aztecă din America. După Brandolini (1967) porumbul are două centre de origine:

- centrul primar Mexic-Guatemala, la sud de Ecuator (SUA, Mexic,

America Centrală. Columbia. Venezuela, Guyana);

- centrul primar Peru-Bolivia, la sud de Ecuator (Ecuador, Peru,

Chile. Bolivia, Paraguai. -Argentina).

- în Europa, porumbul a fost adus la prima expediţie a lui Columb 1943, a fost cultivat prima dată în Spania şi Italia, iar apoi s-a extins în Asia şi Africa.

La noi, porumbul se cultiva pe suprafeţe mari în secolul XVII în Muntenia şi Moldova şi în secolul XVIII în Transilvania.