Tehnologia morăritului

1. Scurt istoric al activitatii de morarit

Măcinarea cerealelor este una din cele mai vechi îndeletniciri, de-a lungul timpului, iar echipamentele din componenta liniilor tehnologice pentru măcinarea grâului au evoluat

concomitent cu progresul general al omenirii, prin aplicarea unor procedee si tehnologii de

fabricatie performante.

Moara este o instalatie industriala complexa, care are ca scop transformarea cerealelor, dar mai ales a grâului, secarei si porumbului în produse finite ca fãina si malai.

Pentru ca o moara sa raspunda întrutotul scopului, ea trebuie sa transforme prin mijloace tehnice si tehnologice bobul de grâu în faina de cea mai buna calitate.

Moraritul este cunoscut din timpuri foarte vechi, evolutia lui a urmat societatea umana si dezvoltarea tehnico-economica a acesteia.

Omul modern consuma faina provenita din cereale macinate sub forma de pâine si o numeroasa gama de produse speciale de panificatie si patiserie. Pâinea si celelalte produse de panificatie ocupã aproximativ 15-30% din totalul alimentelor consumate de om ca hrana zilnica. Nu sunt mai puþin importante produsele secundare obtinute ca tarâta si germenii. De asemenea, produsele obtinute prin macinarea porumbului, orezului si orzului, constituie material primã pentru prepararea multor alimente.

Pe plan national si international cercetările teoretice si experimentale referitoare la corelarea parametrilor functionali cu parametrii energetici si constructivi ai utilajelor din industria morăritului au luat o amploare deosebită. Calitatea si siguranta produselor alimentare este un obiectiv major pentru producători si un drept al consumatorilor.

2. Sectiile morii

Unitãtile de morãrit, indiferent cã fabricã fãinã de grâu, de secarã sau mãlai, cã sunt de micã, medie sau mare capacitate sunt alcãtuite din sectii în care se desfãşoarã operatii distincte. În ordinea desfãsurãrii procesului tehnologic, acestea sunt:

- silozul de cereale;

- sectia de curãtire si conditionare;

- moara propriu-zisã;

- sectia de omogenizare;

- sectiile ambalare si depozitare;

- laboratorul de analize fizico-chimice;

- sectia de întretinere si reparatii;

- conducerea tehnico-economicã a unitãtii.

2.1 Silozul de cereale

Este sectia în care se primesc, se precurata, compartimenteaza si se pãstreazã cerealele care urmeaza a se transforma în faina si malai. Pentru atingerea acestui scop, silozul trebuie sã îndeplineascã unele conditii:

- Capacitatea de depozitare sã fie corelatã cu capacitatea de productie a morii pe o perioadã de minimum 20 de zile. Capacitatea lui trebuie sã fie mai mare, dacã aprovizionarea cu cereale se face de la distanþe mari.

- Sã fie dotat cu instalatii de preluare, transport intern si precurãtire corelate capacitiv, în asa fel încât pe fluxul tehnologic sã nu aparã avalanse sau strangulãri prin înfundare.

- Sã fie dotat cu instalatii de dozare si evacuare corespunzãtoare cu cele de preluare din sectia de curãtire si conditionare.

- Compartimentarea silozului trebuie în asa fel fãcutã, încât sã existe posibilitatea ca cerealele sã se depoziteze în loturi cu indici calitativi apropiati. Pentru realizarea acestui deziderat este necesar ca celulele sau compartimentele sã aibã o capacitate de depozitare care sã nu depãseascã 200 t fiecare.

- Capacitatea totalã de depozitare, precum si capacitatea celulelor, determinã de multe ori si materialele din care se construiesc silozurile.

Silozurile de pe lângã morile de medie si mare capacitate se construiesc din beton armat, silozurile de capacitate mai micã se pot construi din virole si profiluri din otel.

- Amplasarea silozului se stabileste în asa fel încât sã existe cele mai bune conditii de primire din mijloacele de transport, dar si de evacuare si alimentare cu cereale a sectiei de curãtire si conditionare. La amplasarea silozului nu trebuie sã se piardã din vedere faptul cã praful mineral si vegetal, existent în masa de cereale, prin vehiculare creazã mediu prielnic pentru explozie si pune în pericol existenta întregii unitãti. Din acest motiv este necesar ca silozul si instalatiile lui de vehiculare internã sã nu facã corp comun cu celelalte sectii.

Fig.1 Siloz de cereal

2.2 Sectia de curãtire si conditionare

Sectia de curãtire si conditionare a cerealelor cuprinde o gamã largã de utilaje si instalatii cu ajutorul cãrora se efectueazã operatii tehnologice de extragere a diferitelor tipuri de impuritãti existente în masa cerealelor si de a imprima prin conditionare noi însusiri tehnologice si calitative masei de cereale eliberatã de impuritãti. Capacitatea de producþie a acestei sectii se stabileste în asa fel încât sã se poatã curãti si conditiona cu 20-25% mai multe cereale decât se pot mãcina în 24 ore în moara propriu-zisã. Aceastã supradimensionare este necesarã pentru a preîntâmpina o eventualã stagnare a morii din cauza lipsei de cereale curãtite si condiþionate.

În curãtãtorie trebuie sã se extragã impuritãtile în asa proportie încât sã nu dãuneze procesului tehnologic de mãcinare si cernere si nici calitãtii fãinii, datoritã unei compozitii chimice modificate prin impuritãtile neextrase.

În afara utilajelor si instalatiilor, curãtãtoria trebuie sã posede celule pentru constituirea rezervei de cereale brute, celule pentru odihnã necesare operatiilor tehnologice de conditionare si celule care alcãtuiesc rezerva morii propriu-zise.

Celulele de rezervã ca si cele de odihnã trebuie sã aibã o asemenea capacitate, încât ele sã asigure productia pentru minimum 12 ore.

Amplasarea curãtãtoriei fatã de silozul de cereale si moara propriu-zisã trebuie sã asigure distante minime de transport si exclusivitatea posibilitãtii de a afecta sectiile învecinate în caz de incendiu sau explozie.