Valorificări ale Reziduurilor Solide Organice în Agricultură și Silvicultură

1.UTILIZAREA NĂMOLURILOR DE LA STAŢIILE DE

EPURARE A APELOR UZATE ŞI A GUNOIULUI DE GRAJD

Fertilitatea solului este detreminată de cracteristicile sale fizice (structură, capacitate de absorbţie, permeabilitate), chimice (conţinutul de Na, P, K, Ca şi unele microelemente) şi biologice (microorganisme care acţionează în ciclul carbonului, azotului, fosforului, potasiului etc.).

În practica agricolă se constată însă un bilanţ deficitar în circuitul elementelor fertilizante (N, P, K etc.) care poate fi redus considerabil prin utilizarea materiei organice.

Materia organică conţinută în diferitele reziduuri, introdusă în sol se transformă sub acţiunea unei flore bacteriene specifice în humus, materie complexă, cu deosebite calităţi în îmbunătăţitrea fertilităţii solului.

Aportul adus de substanţa organică, de humus, constă în:

- ameliorarea fizică a solului, în special în ceea ce priveşte strucuctura, însoţită de o marire a volumului porilor ceea ce duce la o ameliorare a schimburilor lichide şi gazoase şi o uşurare a lucrărilor agrotehnice;

- creşterea capacităţii de absorbţie şi retenţie a apei, acţiune deosebit de favorabilă pentru perioadele de uscăcine ;

- conservare prelungită a elementelor nutritive pentru plante şi ale oligo-elementelor în sol graţie schimburilor ionice favorizate de humus, avand ca rezultat o antrenare încetinită şi regulată a elementelor nutritive şi o reducere substanţială a dispersărilor prin spălare ;

- prevenirea eroziunii solului prin acţuinea humusului care produce o strucutura glomerulară ;

- favorizarea dezvoltării plantelor cu aportul de lemente nutritiv şi microelemente cu efect prelungit precum şi activizarea faunei şi florei microbiene a solului cu consecinţe în formarea de composturi organice care pot fi asimilate şi stimulează creşterea, în oprirea dezvoltării anumitor paraziţi, în antrenarea elementelor nutritive fie în formă minerală fie în organică.

Numeroase cercetări realizate în ultimii 20-30 de ani au subliniat

importanţa aportului adus de humus în fertilizarea soulrilor.

O serie de autori au demonstrat că acizii huminici au rol de regulator al condiţiilor oxido-reducătoare în mediul în care cresc plantele, acţionând ca biocatalizatori ai proceselor de respiraţie. Acizii huminici precum şi acizii fulvici au o acţiune de stimulare asupra formaţiei radiculare a plantelor. Astfel, concentraţia de acizi huminici în mediul nutritiv de 0,0006-0,006% provoacă o acţiune netă de stimulare, pe când concentraţii de 0,06% au acţiunde depresivă. Apare de asemenea o influenţă asupra structurii anatomice a plantei şi în mod special o accelerare a diferenţerii centrelor de creştere.

Nu mai puţin interesantă este acţiunea acizilor huminci asupra structurii fizico-chimice a protoplasmei celulare a plantei, care se manifesta prin modificarea vâscozităţii cu efect de creştere a permeabilităţii.

Acţiunea substanţelor huminice măareşte activitatea enzimatică a plantelor şi metabolismul lor. S-a demonstrat că sub acţiunea substanţelor humice creşte activitatea enzimelor de sintetizare care duc la acumularea hidrocarburilor solubile.

De acest proces este legată şi creşterea presiunii osmotice a celulei, ceea ce promite plantei o rezistenţă mărită în perioadele de uscăciune. S-a putut demonstra, de asemenea, infiltrarea substantelor humice în ţesuturile vegetale şi în mod special a acizilor fulvici care au o moleculă mai mică decât acizii huminici.

O serie de cercetări experimentale au stabilit că, fără aport de substanţe humice, apare o creştere productivă proporţională cu aportul de azot, până la doze relativ scăzute.

Creşterea acestor doze provoacă o acţune negativă asupra plantei. În prezenţa unei mici cantitaţi de humatri sodici în mediul nutritiv, planta este în măsură să utilizeze doze apreciabile sporite de azot.

O altă acţiune importantă a substanţelor humice este aceea asupra microorganismelor solului, microorganisme foarte importante pentru nutriţia minerala a plantelor. S-a relevat de către unii autori o astfel de creştere a activităţii catalazice şi fenoloxidazice a Bacillus mycoides şi Sarangium cellulosum şi o activizare a procesului de fixare a azotului de catre Clostridium pasteurianum. Alţi autori au constatat creşteri accelerate de ciuperci de genul Mucor, Fusarium, Aspergillus, Penicillium şi bacterii din genul Pseudomonas.

În concluzie se poate considera definitiv stabilit că la baza nutriţiei plantelor stă utilizarea formelor minerale ale azotului, fosforului, potasiului şi a altor elemente, dar că diferiţi compuşi organici şi în special substanţele humice activează procesele fiziologice şi biochimice ale plantelor şi favorizează utilizarea de către acestea a substanţelor minerale. Acţiunea complexă a substanţelor organice în sol explică motivul pentru care îngrăşămintele minerale au un efect mai bun pe un teren imbogăţit cu substanţe organice. Efectul favorabil al substanţelor organice pentru fertilizarea solurilor a făcut ca, încă din cele mai vechi timpuri să se facă apel la reziduurile umane şi animale.

Valorifcarea acestor reziduuri în agricultură necesită atât o condiţionare corespunzătoare cât şi o aplicare adecvată situaţiei concrete, pentru a preîntâmpina efectele negative asupra fertilităţii şi stării de salubritate a solurilor, respectiv asupra producţiei şi calităţii recoltelor.

În lucrarea de faţă se vor prezenta unele date privind prelucrarea şi posibilităţile de utilizare a nămolului provenit de la staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti precum şi pentru gunoiul de grajd produs similar utilizat pe scară largă în agricultură.