Varza de Bruxelles

Capitolul 1. Originea geografică a speciei

Varza de Bruxelles (Brassica oleracea var.gemmifera D.C. Familia Cruciferae ) este originară din zona de litoral a Mării Mediteraneene şi a Oceanului Atlantic.A fost cultivată pentru prima dată în secolul XVII la Bruxelles., când se discuta despre creeare unui hibrid care să ocupe cât mai puţin spaţiu pe orizonatală.

Capitolul 2.Arealul de răspândire pe glob şi în România

Producţia comerciala de varză de Bruxelles a început în Louissiana, SUA, în anul 1925, iar în anul 1939 a fost mutată pe coasta californiană cu limita la New York. În 1997, s-au raportat recolte de pe o suprafaţa de 1680 ha în California, producţia totala cântarind aprox. 32.000 tone cu o valoare a productiei de 26.800.000 dolari.

Astazi ocupă suprafete însemnate în vestul si centrul Europei (Marea Britanie, Belgia, Olanda, Franta). În prezent, consumul de varza de Bruxelles a ajuns la 3,5 kg/locuitor/an în Marea Britanie si 2,5 kg/locuitor/an în Olanda si Belgia.

În ţara noastă, se cultivă pe suprafeţe mai reduse decât celelalte varietaţi de varză, fiind consumată mai mult în Transilvania, Banat şi în marile oraşe.

Capitolul 3.Caracteristici botanice ale părţilor comestibile

Varza de Bruxelles este o plantă bianuală, alogamă cu un sistemul radicular bine dezvoltat, marea majoritate a rădăcinilor ajungând până la 40-60 cm adâncime.

Caracteristică, pentru varza de Bruxelles este tulpina, înaltă de 0,80-1,25 m, având un diamentru de 3-6 cm la dezvoltare completă.

Pe tulpină sunt dispuse frunzele lung peţiolate, cordiforme, având marginea limbului îndoită în sus, în formă de căuş, fapt ce permite deosebirea de celelalte varietăţi de varză, încă din faza de răsad.

Pe tulpină se formează 40-70 muguri ( la baza frunzelor), din care se vor forma verzişoarele, care reprezintă partea comestibilă. La maturitate de consum, au un diametru de 3-4 cm. Pe măsură ce acestea se formează, frunzele de pe tulpină, încep să se îngălbenească şi cad.

În al doilea an de vegetaţie din verzişoare se formează lăstarii floriferi, cu flori galbene. Pe o plantă se găsesc între 3000 până la 5000 de flori. Polenizarea este alogamă, entomofilă.

Fructul este de tip silicvă, în care se găsesc seminţe mici, sferice , cu diametrul de 2-3 mm (350-400 buc/gram). Facultatea germinativă se va menţine până la 5 ani.