Analiza Instituțională Privind Sectorul Forestier

Rezumat

Pentru o perioadă lungă de timp înainte de Conferinţa de la Rio-1992, dezvoltarea silviculturii a fost văzută ca o actvitate care trebuie făcută prin implicarea statului. Crearea de slujbe şi dezvoltarea industrială au fost văzute ca obiective primare şi activităţile recreaţionale ca obiectiv secundar. Beneficiile sociale au stat la baza raţiunii ce a legitimat statul ca să aibă un rol preponderent şi să susţină financiar acest sector. Totul se schimbă astăzi şi societatea aşteaptă din ce în ce mai mult de la silvicultură. Pe de o parte cerinţele ecologice cresc iar pe de alta sectorul activează într-un mediu de piaţă.

Conceptele moderne de dezvoltare durabilă din punct de vedere economic, social şi de mediu, exprimă ce aşteaptă societatea de la noi astăzi. Politica forestieră la nivel international înregistrează schimbări importante, în special la nivelul politicii economice a UE, unde chiar dacă UE se vede alături de Stat ca regulator al competiţiei de piaţă, creează măsuri de a separa activităţile comerciale de proprietatea de Stat.

Cuvinte cheie: sectorul forestier, dialogul international despre păduri, convenţii internaţionale, cadrul instituţional pentru sectorul forestier, procesul pan-european, strategia UE pentru silvicultură, strategie forestieră, plan forestier national.

1. INTRODUCERE

În ultimii ani, după Conferinţa Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare (CNUED), denumită şi Conferinţa de la Rio (1992), comunitatea internaţională s-a angajat în acţiuni care să ducă la dezvoltarea durabilă a umanităţii; în general acţiuni care să pună în practică Agenda 21. Sectorul forestier a constituit subiectul unor dezbateri foarte intense la nivel internaţional şi aceasta a avut ca rezultat o diversitate foarte mare de opinii şi de abordări. România, ca ţară europeană cu un sector forestier important atât ca pondere dar mai ales cu resurse forestiere foarte importante din punct de vedere al calităţii acestora, deţine un loc important în contextul actual. Participarea României la dialogul internaţional trebuie să fie pe măsura potenţialului ei productiv.

În această lucrare sunt prezentate iniţiativele importante din sectorul forestier, instituţiile importante la nivel global, regional şi iniţiative naţionale importante care pot constitui modele pentru dezvoltarea sectorului forestier de la noi din ţară. Silvicultorii au observat că activitatea lor în sectorul forestier nu trebuie să se rezume la ceea ce sa făcut în trecut, că ei trebuie să se implice mai activ în toate subdomeniile sectorului, în dialogul cu societatea civilă şi cu mass-media, altfel locul şi rolul silvicultorilor se va restrânge şi ei, ca profesie, vor fi înlocuiţi cu profesii adaptate mai bine momentului (biologi, ecologi, economişti, ingineri de mediu şi industria lemnului). Practic această lucrare încearcă să definească care sunt coordonatele actuale ale sectorului forestier şi implicit ale silviculturii în cadrul sectorului.

2. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII

Scopul principal al lucrării este de a efectua un studiu sintetic al politicii forestiere actuale, al strategiilor actuale ale sectorului pe plan internaţional, al instituţiilor internaţionale cu activitate în sectorul forestier, pentru a pune la dispoziţia factorilor de decizie din domeniu date actuale şi necesare elaborării deciziilor majore privind sectorul forestier de la noi din ţară. De asemenea, lucrarea de faţă mai include studii de caz privind politica forestiera în ţări europene cu relevanţă pentru ţara noastră. Lipsa unei astfel de analize în ultimii ani este evidentă şi poate avea consecinţe nedorite pentru sectorul forestier din România. Necesitatea abordării acestui subiect rezidă din cerinţele legate de procesul de integrare europeană pe de o parte, dar şi din lipsa acută de informaţie ce se manifestă uneori la noi privind politica forestieră internaţională.

Principalele obiective ale cercetărilor prezentate în lucrarea de faţă sunt: o analiză sintetică privind instituţiile internaţionale din domeniul forestier cu accentul pe instituţiile europene; analiza strategiilor şi programelor internaţionale din domeniul forestier din acesta regiune de interes major pentru ţara noastră; elaborarea unor recomandări generale privind orientarea acţiunilor prioritare ale strategiei naţionale privind politica şi strategia forestieră în conformitate cu priorităţile sectorului la nivel global sintetizate în principalele elemente ale programului IPF-IFF, în procesul paneuropean şi directivele Comisiei Europene pentru păduri, în strategia forestieră a Uniunii Europene, precum şi prezentarea unor propuneri privind îmbunătăţirea eficienţei în activitatea reprezentanţilor noştri în principalele iniţiative şi procese international şi în principalele instituţii din domeniul forestier.

3. METODA DE CERCETARE

S-a folosit analiza şi sinteza bibliografică. Ca material bibliografic s-au folosit materialele tipărite sub egida organismelor O.N.U., respectiv pentru problemele globale, Comitetul Lemnului şi Comisa Forestieră pentru Europa a FAO, UE, MCPFE, IUFRO, EFI pentru problemele la nivel european, precum şi diverse materiale privind programe la nivel zonal sau chiar naţional, dar cu relevanţă deosebită pentru sectorul forestier de la noi din ţară.