Dezvoltarea eco-economică - premiză a durabilității umane

Abstract

Abordarea eco-economică – premiză a durabilităţii umane, a reprezentat, însă, întotdeauna, un calcul dificil, dureros, adesea inacceptabil pentru om.

Eco-economic approach - the prerequisite of human sustainability always meant, a difficult calculation, painful, often unacceptable for humans.

Putem afirma, prin urmare, faptul că gândirea antropocentrică ne influenţează prin prisma speciei care luptă pentru supravieţuire, indiferent de mijloacele adoptate, aşa cum este cazul tuturor organismelor vii, în timp ce gândirea egocentrică este de fapt obiectivul „urmărit” de natură, atunci când l-a înzestrat pe om cu abilităţi specifice, care-l avantajează atât de mult în lumea vie.

We can say therefore that influence our thinking in terms of anthropocentric species fighting for survival, regardless of the means adopted, as if all living organisms, while egocentric thinking is actually objective pursued "by nature, when the man was given specific skills, which he blessed so much in the living world.

Desigur această perspectivă ecocentrică pune omul în faţa unor provocări uriaşe, la începutul unui drum nou, în care adoptarea modelului de comportament al celorlalte forme de viaţă nu mai este valabil, dar care înseamnă supravieţuire.

Certainly this ecocentric perspective puts man in the face of enormous challenges at the beginning of a new road, the adoption pattern of behavior of other life forms is no longer valid, but that means survival.

Lupta pentru supravieţuire nu a fost însă niciodată uşoară pentru nici un organism viu, oricât de neînsemnat ar fi. Greşelile s-au plătit cu preţul vieţilor individuale sau chiar ale speciilor. Pentru asigurarea reuşitei, este necesară mobilizarea tuturor resurselor interioare până la limită.

Provocările ecologice ale noului mileniu, în special, în ceea ce priveşte principiile de funcţionare ale sistemului economic, conturează dimensiunea eforturilor pe care le solicită această nouă cale.

Fighting for survival has never been never easy for any living organism, no matter how insignificant it may be. Mistakes have paid the price of the species or even individual lives. To ensure success, it is necessary to mobilize all internal resources to the limit.

Environmental challenges of the new millennium, in particular as regards the operating principles of the economic system, outlining the size of the efforts they require this new path.

1. Lester Russel Brown (54) fondator al celebrului Worldwatch Institute, a introdus conceptul de eco-economie prin cartea sa „Eco-Economy: Building an Economy for the Earth” apărută în 2001. Dezvoltarea economică pe termen lung fără a afecta mediul nu este un simplu deziderat ecologist, ci înglobează o multitudine de componente care, deşi astăzi sună SF (ştiinţifico - fantastic) pentru conservatori, se vor regăsi peste un deceniu în materiile de studiu ale facultăţilor.

Eco-economia capătă un rol tot mai important în dezvoltarea durabilă, de unde necesitatea tot mai des dezbătută de a asigura echitatea între generaţii, dar şi în cadrul acestora.

Interpretarea zooeconomică a indicilor de reproducţie legaţi de „bios” pot şi trebuie să aibă şi o interpretare specifică de ecoeconomie zootehnică

Termenul de ecoeconomie, este utilizată numai în lucrările coordonate acad.prof.univ.dr. A:T.Bogdan şi colaboratotii dr. Denis Diaconescu, dr. Ioan Surdu, dr. Radu Burlacu, drd. Ion Constantinescu, drd. Ilie Costel, drd. Dan Ţăpuş, drd. Simona Stan, drd. Năstasie Ştefan.

În figura de mai jos se pot remarca, de plidă, interacţiunile la nivel global dintre social, economic şi mediu (ambiental) în vederea asigurării unui sistem ecoeconomic suportabil, rezonabil, susţinut (durabil) şi viabil.

Fig. 1.1 Eco-economics paradigm (after Lester Brown)

Conform paradigmei ecoeconomice, o economie durabilă respectă „oferta” ecosistemelor, fiind dependentă de toate resursele acestuia, precum: resursele piscicole; resursele forestiere; suprafaţa cultivată cu păşunile şi fâneţele; terenul arabil, etc. Atâta timp cât recoltele nu depăşesc oferta durabilă, poate fi susţinută acceptarea limitelor sistemelor naturale.

Economiile bazate pe semnale greşite primite din partea pieţelor, referitoare la volumul cererii, vor conduce la decizii de creştere iraţională a ofertei de produse (în special agricole); decizii ce constituie „reţeta” cea mai bună pentru distrugerea sistemelor naturale.

Noul concept fundamental de bioeconomie consideră că, economia modernă trebuie să se bazeze pe regulile fundamentale ale ecosistemelor naturale şi artificiale (antropizate sau antropice), pentru salvarea planetei şi a civilizaţiilor sale aflate în pericol.

Opera acestor gânditori de geniu, precum: Nicholas Georgescu – Roegen, Ilya Prigogine, Lester Russel Brown şi alţii, este şi va rămâne un bun al umanităţii, pe care generaţiile prezente şi viitoare au datoria morală şi profesională s-o valorifice şi să-i dea sensul dorit, respectiv: dezvoltarea economică durabilă în folosul şi pentru bunăstarea întregii comunităţi.

La nivelul Academiei Române, în cadrul institutelor şi centrelor de cercetare ale acesteia, aspectele legate de bio şi ecoeconomie sunt îndelung discutate, făcând obiectul de studiu a numeroase proiecte de cercetare.