Efecte negative în exploatarea gazelor de șist

INTRODUCERE

Începând cu anul 1990, s-a constatat că majoritatea țărilor în tranziție se confruntă cu grave probleme de mediu, cu o ecomomie bazată pe un consum excesiv de energie și resurse naturale, cu utilizarea unor tehnologii poluante și mult depașite. Aceste elemente plasate pe fondul unei economii centralizate și superplanificate, cu o rată mare a inflației cu deficit public, cu protecționism, au impus necesitatea unei profunde restructurări a întregii economii și societăți, incluzând și plasarea pe un loc prioritar a problemelor de protecție a mediului, conform conceptului dezvoltării durabile.

Problema calității și protecției mediului înconjurător este una din cele mai importante

probleme cu care se confruntă societatea contemporană. Calitatea mediului este o noțiune complexă care cuprinde numeroase aspecte ale relațiilor dintre om și natura.

În această direcție se au în vedere atât potențialul productiv al mediului, cat si modul in care viata si sanatatea oamenilor, ca si diverselor obiective social-economice pot fi afectate de factorii naturali nefavorabili sau de consecintele unor activitati economice care genereaza procese de degradare sau duc la poluarea mediului inconjurator.

Problema calității mediului l-a preocupat pe om din cele mai vechi timpuri istorice. Astăzi însă, când omenirea se confruntă cu aspectele industrializării, ale extinderii spațiului economic, cu cele ale dezvoltării agriculturii și cu creșterea numărului populației, calitatea mediului înconjurător se constituie într-una dintre preocupările majore la nivel global.

Conceptul de poluare desemnează o acțiune prin care ființele vii iși degradează propriul mediu de viață.

Noțiunea de poluare provine din limba latină în care polluo-polluere înseamnă a murdări, a degrada, a profana. Poluarea este una din acțiunile prin care omul influențeaza negativ mediul, cealaltă fiind eliminarea anumitor specii și despăduririle.

Poluant este factorul care, produs de om sau de fenomene naturale, generează disconfort sau are acțiune toxică asupra organismelor și/sau degradează componentele nevii ale mediului provocând dezechilibre ecologice.

Pentru a preveni poluarea mediului, este obligatorie reciclarea materialelor din industrie, agricultură etc., bineînteles sub controlul strict al omului. În acest mod se evită poluarea și epuizarea rezervelor de materii prime.

Solul poate fi poluat :

-direct prin deversări de deșeuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din îngrășăminte și pesticide aruncate pe terenurile agricole ;

-indirect, prin depunerea agenților poluați ejectați inițial în atmosferă, apa ploilor contaminate cu agenți poluanți “spalați” din atmosfera contaminată, transportul agenților poluanți de către vânt de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate.

Poluarea solului constă în orice acțiune care produce dereglarea funcționării normale a solului ca suport și mediu de viață în cadrul diferitelor ecosisteme naturale și antropice.

Pe suprafața Terrei, în ultimele decenii ale acestui mileniu, industrializarea multor state din lume a dus la degradarea unor vaste zone geografice, care sunt și astăzi lipsite de o viață activă.

Industria românească contribuie din plin la poluarea mediului ambiant prin prezența unor noxe care afectează parțial flora și vegetașia. Dintre sursele principale de poluare din țara noastră se remarcă combustibilii solizi și lichizi,industria metalurgică feroasă și neferoasă, industria chimică, industria celulozei și hartiei, industria sticlăriei, transporturile și altele.

În plus, marile orașe au devenit și ele o sursă importantă de poluare. Din grupa combustibililor se evidențiază cărbunii, și în special huila. La termocentrale și pentru uz casnic se folosește îndeosebi lignitul. Tot din grupa combustibililor fac parte țițeiul și gazele petroliere, ca și gazul metan, care au multiple întrebuințări în industria chimică și energetică. Gazul metan este prelucrat în diferite unități de la Copșa Mică, Mediaș, Victoria, Făgăraș și în alte localități, obținâ

ndu-se importante produse chimice și cantități însemnate de noxe care viciază mediul înconjurător.

O altă sursă de poluare mai este industria metalurgică, al cărei rol în industrializarea țării noastre este hotarâtor. Una din ramurile acestei industrii este siderurgia, care foloșeste numeroase materii prime de bază: minereuri de fier, fondanți, materiale refractare, oxigen și metale complementare (mangan, crom, molibden, vanadium, etc.) în concurență cu metalurgia feroasă se înscrie și metalurgia neferoasă, care a cunoscut o dezvoltare deosebită, trecându-se la o valorificare mai complexă a unor materii prime de care dispune țara noastră: sare, pirită, sulf, etc. din pirite se fabrică acidul sulfuric recunoscut pentru toxicitatea sa și întrebuințările sale industriale. În unele localiățti ca: Valea Calugarească, Baia Mare, Copșa Mică, Năvodari etc. apar uneori afecțiuni produse de acest acid la plante.

O altă industrie poluantă este cea de lacuri, vopsele și coloranți, care utilizează ca materie primă diverși pigmenți anorganici de precipitare (monoxidul de zinc fabricat la București, Ploiești, monoxidul de carbon obținut la Baia Mare).

O altă grupă aparte de activiățti este cea cuprinsă în industria materialelor de construcții diversificată în industria lianților, ceramicii, industria sticlăriei, prefabricatelor din beton. În procesul fabricației produselor de azbociment se degajă particule care periclitează viața tuturor viețuitoarelor.

Folosirea nerațională a diverselor substanțe chimice în agricultură, sistemul monocultrii și încă multe alte cauze necunoscute au contrbuit la sărăcirea microflorei din sol și scăderea fertilității acestuia.

Cercetaările efectuate în cadrul Anului geofizic internațional au aratat că atmosfera s-a îmbogățit cu dioxid de carbon în ultimul secol cu peste 10% și că această creștere continuă cu 0,2% anual. Ritmul înregistrat și tendinșa lui de a se menține amenință să transforme atmosfera într-o panza supraîncălzită care să ridice temperatura globului terestru. De curând atmosfera s-a contaminat cu produși radioactivi proveniți din exploziile nucleare.

Pe plajele tuturor mărilor și oceanelor se găsesc deșeuri ale civilizației. Animalele marine suferă de pe urma impurificării coastelor, planctonul și vegetația macrofita sărăcesc. Pescuitul scade în proporții catastrofale. Păsările acvatice mor cu milioanele din cauza petrolului care acoperă suprafața apelor. Peștii, moluștele, crustaceii din regiunile poluate înmagazinează substanțele nocive și le transmit în lanțurile trofice până la om.

Dezvoltarea industriei petroliere, atât a celei extractive cât și a celei prelucrătoare, inclusiv transportul petrolului și al produselor petroliere, este insoțita uneori de apariția unor fenomene secundare, neprevăzute cu efecte mai mult sau mai puțin dăunătoare asupra mediului înconjurător și vieții omului. Unul din aceste fenomene este poluarea solului cu reziduuri de petrol cu sau fără apă sărată, ca și cu alte produse reziduale petroliere rezultate de la activitățile de exploatare și extracție a petrolului, la acestea adăugându-se pierderile din conductele care transportă petrol sau produse petroliere.

În zonele de extracție a petrolului și gazelor naturale fenomenele de poluare sunt destul de extinse, impactul asupra ecosistemelor depășind intensitatea altor acțiuni antropice.

Petrolul și gazele naturale modifică radical proprietăţile solului, atât cele fizice şi chimice cât şi cele biologice. Acesta formează o peliculă impermeabilă la suprafaţa solului care împiedică circulaţia apei în sol şi schimbul de gaze dintre sol şi atmosfera producând asfixierea rădăcinilor şi favorizând manifestarea procesului de reducere. Pe măsură ce solul devine mai anaerob scade numărul şi activitatea metabolică a bacteriilor. Petrolul, fiind bogat în carbon organic creşte raportul C/N în sol, influenţând negativ activitatea microbiologică şi nutriţia plantelor cu azot.Prin poziţia, natura şi rolul său, solul este un component al biosferei şi produs al interacţiunii dintre mediul biotic şi abiotic, reprezentând o zonă specifică de concentrare a organismelor vii, a energiei acestora, produse ale metabolismului şi descompunerilor. Solul şi vegetaţia acoperă scoarţa terestră, formează o unitate inseparabilă sistemul pedoecologic mondial, sistem în care planta şi solul activează împreună.