Păstrarea Mărfurilor

Păstrarea mărfurilor este o etapă importantă a circuitului tehnico-economic al acestora. În timpul păstrării în produse pot apărea modificări calitative a căror intensitate şi sens sunt în funcţie de interacţiunea dintre factorii interni şi cei externi produselor.

Atenuarea sau prevenirea acestor modificări obligă la monitorizarea permanentă a regimului de păstrare şi acţionarea, atunci când este cazul, pentru a se asigura şi menţine un echilibru între acţiunea şi dependenţa reciprocă dintre factorii interni şi cei externi produselor.

Îndeplinirea în condiţii cât mai bune a funcţiilor comerţului are loc, printre altele, şi printr-o livrare ritmică şi integrală a mărfurilor destinate vânzării, în condiţii de calitate şi într-o structură diversificată.

Pe parcursul păstrării, sub influenţa unor factori interni şi externi, în produse pot apare modificări de ordin fizic, chimic şi biochimic, cu implicaţii mai mult sau mai puţin intense asupra calităţii necesare.

Dintre factorii interni provocatori de modificări fac parte: structura şi compoziţia chimică a produselor, proprietăţile lor fizice generale (starea de agregare, masa volumică, proprietăţile termice, electrice), precum şi proprietăţile chimice: rezistenţa faţă de agenţii corozivi, comportarea faţă de umiditate, medii acide, bazice etc.

În strânsă condiţionare cu factorii interni, asupra produselor ce se păstrează pot acţiona şi factorii externi, care după natura lor pot fi: factori fizico-mecanici (solicitări mecanice în timpul manipulării produselor, compresiuni datorită înălţimii stivelor de mărfuri); factori fizico-chimici: temperatura, umiditatea şi compoziţia aerului din spaţiile de păstrare, circulaţia aerului, lumina solară şi alte radiaţii la care se pot expune produsele; factori biologici: microorganismele, rozătoare, insecte etc.

Alături de aceşti factori, păstrarea mărfurilor mai poate fi influenţată de: regimul depozitării (igiena din spaţiul de depozitare, nerespectarea vecinătăţii admise a produselor) ca şi de tipul ambalajului produselor, ambalaj care poate sau nu declanşa procese de interacţiune.

Mărfurile, în majoritatea lor, sunt foarte sensibile la modificările de microclimat. S-a stabilit că circa 90% din totalul sortimentelor de mărfuri depozitate în vederea comercializării suferă, în mod diferit bineînţeles, de modificările intervenite în microclimat. Din această cauză, se impune ca necesară efectuarea unui control permanent şi riguros asupra atmosferei din spaţiile de depozitare, fie ele mobile sau fixe.

Importanţa care se acordă păstrării în bune condiţii a produselor se evidenţiază şi prin obligativitatea supunerii unor produse (produse electrotehnice şi electronice) încercării la depozitare (încercarea H) pentru a li se verifica aptitudinea de a rezista la transport sau la depozitare, în condiţii climatice şi mecanice specifice

Locul şi rolul proceselor secundare în sistemul tehnologic al depozitului

Depozitul este un spaţiu în care se stochează mărfurile. El poate aparţine producătorului (magaziile de produse finite, depozitele de materii prime), unui angrosist (depozite intermediare din care se fac repartiţii), unui detailist (un depozit central din care este alimentat depozitul magazinului) sau unui agent comercial.

Depozitele pot fi în proprietatea comercianţilor sau pot fi închiriate.

Principalele tipuri de depozite sunt:

a) depozite de colectare - în ele se depun loturi mici pentru a se forma loturi mari pentru expediţie ;

b) depozite de repartizare - acumulează loturi mari pentru a se livra loturi mici ;

c) depozite de păstrare - sunt necesare când producţia nu are acelaşi ritm cu cererea (ex. legumele) ;

d) depozite de tranzit - permit schimbarea mijlocului de transport (există în gări sau porturi) .

În funcţie de specializarea pe care o au, depozitele pot fi:

a) depozite strict specializate - se amenajează pentru păstrarea produselor ce necesită condiţii speciale (ex. sare, cartofi, etc.) ;

b) depozite specializate - sunt organizate pentru grupe de mărfuricare au nevoie de aceleaşi condiţii de păstrare (confecţii, cosmetice, etc.) ;

c) depozite combinate - sunt destinate pentru mai multe tipuri de mărfuri (textile, încălţăminte, etc.) ;

d) depozite generale - pentru categorii de produse (alimentele);

e) depozite mixte - pentru a putea stoca mai multe categorii de produse.

În funcţie de orientarea lor, depozitele sunt :

1) depozite orientate spre producţie - amplasate astfel încât să colecteze mărfurile de la mai mulţi producători;

2) depozite orientate spre clienţi - amplasate astfel încât să alimenteze mai multe puncte de servire.

Locul de amplasare al depozitului se alege în funcţie de:

- gradul de dezvoltare al reţelei de transport.

- operaţiile suplimentare ce trebuie efectuate asupra produselor (conservare, ambalare)

- durata timpului de depozitare (de la câteva zile la câteva luni)

- de caracterul cererii (uniformă sau neuniformă)

- e momentele aprovizionării (ritmic sezonier)

- de particularităţile geografice

- de costurile transportului şi depozitării.