Cuprins
- Cuprins 2
- Introducere 3
- Importanţa cabalinelor 4
- Evoluţia importanţei cabalinelor 5
- Cap 1. Biologia cabalinelor 6
- 1.1 Clasificarea zoologică şi evoluţia ecvinelor 7
- 1.2 Speciile genului Equus 8
- Cap 2. Rase inermediare de tracţiune şi călărie 9
- 2.1RasaTrăpaşul românesc 9
- 2.2 Rasa Lipiţan 11
- 2.3 Rsa Furioso North-Star 15
- Cap3. Antrenamentul tineretului cabalin 18
- 3.1 Antrenamentul pentru probele de tracţiune 18
- 3.2 Antrenamentul pentru probele de călărie 19
- 3.3 Aprecierea şi controlul capacităţii energetice 19
- Cap 4. Protecţia muncii în fermele de animale 22
- 4.1 Măsuri de protecţia muncii la lucrările cu caii 22
- 4.2 Protecţia animalelor 22
- Ştiaţi că ? 26
- Bibliografie
Extras din proiect
Introducere
Calul- un prieten puternic
Timp îndelungat, caii au reprezentat unul din elementele cele mai importante ale forţei unei naţiuni, prin întrebuinţarea în războaie. Pe de altă parte, ei au contribuit direct la dezvoltarea civilizaţiilor prin legăturile pe care le-au facilitat, în vremurile în care mijloacele actuale de comunicaţie erau de nebănuit. Este deci foarte firesc că un animal care a participat direct la dezvoltarea unor naţiuni, de care a depins prosperitatea unor popoare, să-i intereseze mereu pe conducătorii de state. Aceştia au înţeles că o ţară care ar fi privată de serviciile cailor ar pierde unul din principalele elemente ale prosperităţii şi forţei sale. Aşa se face că ştiinţa creşterii cailor şi a ameliorării raselor a ocupat un loc esenţial şn politicile de dezvoltare ale multor state. Viteza unui cal variază de la 1 m la 2, 60 m /secundă. Calul are noţiunile de: hrană, locuinţă, timp, spaţiu, lumină, culori, forme, familie, vecini, prieteni, duşmani, om. Este inteligent, are memorie, imaginaţie, este capabil de pasiuni, de dragoste, de ură. Poate trăi în bună armonie cu unii cai, în timp ce cu alţii nu se va înţelege niciodată. Inteligenţa sa poate să devină abilitate pentru că este capabil de a fi instruit. Durata preparativelor necesare pentru a dresa un cal variază între 2 ani, 1 an, 10 luni, 6 luni, niciodată mai puţin. El recunoaşte, chiar şi după mulţi ani, grajdurile în care a locuit şi dacă trece prin apropiere, le salută printr-un nechezat. Remarcă imediat dacă este încălecat de o altă persoană decât de obicei şi întoarce capul pentru a se asigura.Tot ceea ce vede pentru prima oară îl interesează. Vederea lui este foarte bună la distanţă şi chiar dacă nu figurează în clasa animalelor nocturne,el vede mai bine decat omul în întuneric. Auzul este foarte delicat şi se poate aprecia starea lui, după mişcarea urechilor: trebuie să aibă vârfurile urechilor orientate înainte când merge. Un cal obosit are urechile pleoştite, în timp ce unul activ le are ciulite şi foarte mobile. Mirosul calului este de o sensibilitate extremă: simte apropierea omului de la o distanţă de o jumătate de milă; simte de asemenea, de foarte departe, sursa de apă. Durata de viaţă variază, în funcţie de modul în care au trăit, între 15 şi 30 de ani. Un cal ar putea atinge şi 40 de ani. S-au vazut şi cai care au trăit 50 de ani (Buffon), 65 şi chiar 70 (Pline); Old Billy care a depăşit 62 de ani. Din nefericire calul este atât de maltratat încât, la 20 de ani e foarte bătrân.
Importanţa cabalinelor
Importanţa socială. În vechime, calul a jucat un rol important în dezvolatrea social-istorică a popoarelor, domesticirea lui fiind considerată ca una din primele îndeletniciri de bază ale omului. Se ştie că omul a avut în cal un prieten şi un ajutor preţios, cu care a împărţit bucuriile şi necazurile în decursul vremii, a străbătut lumea, a înaintat spre progres şi civilizaţie, prin explorarea de noi teritorii, prin schimburile de valori materiale şi spirituale. T. Moore, într-un omagiu adus calului, a scris: ” pretutindeni unde omul şi-a lăsat urmele paşilor săi, în lunga ascensiune de la primitivism la civilizaţie, se vor găsi urmele copitelor de cal alături de urmele sale”. Conform unor scrieri mitologice, istorice şi folclorice, multe civilizaţii timpurii s-au dezvoltat în cadrul naţiunilor care au folosit calul şi s-au ocupat de creşterea sa. În sprijinul acestei afirmaţii stă şi faptul că figura plină de glorie a omului călare a devenit un simbol al puterii.Calul a constituit în trecut un ajutor neprecupeţit pentru poporul roman în lupta pentru libertate şi neatârnare, pentru progres şi civilizaţie. În acelaşi timp calul, prin călărie şi sport hipic, contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă a omului, la imprimarea unor trăsături moral-volitive, la corectarea unor anomalii survenite prin paralizii parţiale, deviaţii de coloană, sechele de reumatism, obezitate etc., precum şi la folosirea plăcută a timpului liber al omului, în aer curat, în locuri pitoreşti, departe de zgomotul citadin şi atmosfera populată.De asemenea, din sângele de cal se produc seruri extreme de utile pentru apărarea sănătăţii omului. Prin produsele alimentare pe care le furnizează, calul poate contribui la combaterea malnutriţiei.
Importanţa economică. Creşterea calului reprezintă, pe de o parte, o sursă de energie neconvenţională, necesară lucrărilor agricole şi în transporturi, iar pe de altă parte asigură o serie de materii prime necesare.
Utilizarea la tracţiune. Principalul folos de pe urma calului este forţa lui de tracţiune. Deşi o serie de adepţi ai tehnicismului prevedeau un viitor sumbru pentru cal în domeniul transportului, şi că acesta nu va mai putea fi văzut decît în parcurile de agrement sau în grădinile zoologice, acest lucru nu s-a întâmplat; supoziţia nu a fost lipsită de logică, dar nu s-a prevăzut că energia calului nu va putea fi înlocuită complet prin cea mecanică, mai ales în contextul crizei energetice, în condiţii legate de dificultăţi de relief etc. Trebuie reţinut că forţa de tracţiune mecanică va prezenta şi în viitor sursa de energie dominantă, dar în anumite condiţii (relief de pantă, lucrări agricole pe suprafeţe mici, transporturi cu volum mare pe distanţe scurte, în interiorul fermelor etc.), forţa hipo este mai eficientă. Această forţă animală completează pe cea mecanică şi contribuie, în felul acesta, la îmbunătăţirea balanţei energetice.
Producţia de carne. Folosirea cărnii de cal în hrana omului se cunoaşte din timpuri stăvechi. Carnea de cal se consumă şi azi mai ales în Europa Centrală şi de Vest, ca şi în Asia. Carnea de cal deţine o pondere mică în balanţa producţiei mondiale de carne, dar este deficitară în raport cu cerinţele. Sunt ţări (de exemplu, Franţa) care au o balanţă deficitară cu circa 65 000 tone carne de cal. Cel mai ridicat consum se înregistrează în Belgia (3,5 kg/locuitor/an).Carnea de cal, deşi este inferioară sub raportul însuşirilor organoleptice şi caloricităţii altor sortimente de carne, este preferată de consumatori pentru calităţile sale dietetice, deoarece are un conţinut mai favorabil lipido-proteic, iar grăsimea este mai bogată în acizi graşi saturaţi, ceea ce reduce pericolul apariţiei aterosclerozei.
Alte produse furnizate de cal. Laptele de iapă este utilizat în consum de către popoarele asiatice, mai ales sub formă de băuturi fermentate (”cumîs”) indicate pentru tratarea unor afecţiuni digestive.
Pielea serveşte în industria încălţămintei, îmbăcămintei, marochinăriei, la confecţionarea harnaşamentelor şi în arta artizanală.
Părul este utilizat în industria instrumentelor muzicale cu corzi, precum şi la confecţionarea diferitelor ţesături, site, perii sau în tapiţerie etc.
Oasele, sângele şi cornul copitei se utilizează în producerea unor uleiuri speciale, a cleiului, a gelatinei, precum şi a făinurilor animale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Rase Intermediare de Tractiune si Calarie.doc