Electrocardiograma

Inima

Inima este un organ muscular inconjurat de o teaca fibroasa denumita pericard. Intre peretele inimii si pericard se gaseste o cavitate plina cu un lichid care favorizeaza miscarea inimii in timpul contractiilor. Celulele musculare cardiace prezinta atat caractere ale muschilor striati (striatii formate de filamentele de actina si miozina) cat si ale muschilor netezi (jonctiuni gap). Sunt mai scurte decat fibrele musculare striate si formeaza un sincitiu. Celulele musculare cardiace individuale sunt separate de membrane celulare denumite discuri intercalare. Rezistenta electrica a discurilor intercalare reprezinta 1/400 din rezistenta electrica a membranei laterale, peritand trecerea cu usurinta a potentialelor de actiune.

Inima este alcatuita din doua pompe distincte: inima dreapta care pompeaza sangele incarcat cu CO2 catre plamani si inima stanga, care pompeaza sangele oxigenat catre organele periferice. Fiecare dintre aceste doua inimi consta din cate o pompa pulsatila bicamerala (un atriu si un ventricul). Masa musculara cardiaca este separata in doua teritorii sincitiale: sincitiul atrial si sincitiul ventricular, separate prin tesut fibros, ceea ce permite atriilor sa se contracte cu putin inaintea ventriculelor, lucru important pentru eficienta pompei ventriculare.

Bataile ritmice ale inimii sunt asigurate de mecanisme speciale cu sediul chiar in inima. Ele emit stimuli ritmici care se propaga sub forma de potentiale de actiune in intreg miocardul determinand contractii cardiace ritmice.

Ciclul cardiac

Perioada cuprinsa intre inceputul unei batai cardiace si inceputul urmatoarei batai se numeste ciclu cardiac. Ciclul cardiac consta dintr-o perioada de relaxare denumita diastola (in timpul careia inima se umple cu sange) si o perioada de contractie denumita sistola.

figura 1

Potentialul de actiune al muschiului cardiac (fig 1)

Potentialul membranar de repaus al muschiului cardiac este cuprins intre 85 si 95 mV, iar in cazul fibrelor Purkinje intre 90 si 100 mV.

In timpul potentialului de actiune membrana ramane depolarizata timp de 0,2 sec. in cazul muschiului atrial si 0,3 sec. in cazul muschiului ventricular, prezentand un platou (ceea ce determina o durata a contractiei de 3-15 ori mai mare decat in cazul muschilor striati) urmat de o repolarizare rapida. In miocard potentialul de actiune se datoreaza deschiderii a doua tipuri de canale: canalele rapide de Na (aceleasi ca si in cazul muschiului scheletic) si canalele lente de calciu (canalele calciu-sodiu). Acestea din urma se deschid mai lent si (important!) raman deschise cateva zecimi de secunda. In acest interval patrund in fibra musculara cardiaca cantitati mari de ioni de Ca2+ si Na+, mentinand o stare prelungita de depolarizare, cauza a platoului potentialului de actiune. In acelasi timp, ionii de Ca2+ joaca un rol important in stimularea contractiei muschiului cardiac.

Viteza de conducere a impulsurilor in miocard este cuprinsa intre 0,3 si 0,5 m/s, adica 1/250 din viteza de conducere prin fibrele groase mielinice si 1/10 din viteza de conducere prin fibrele musculare scheletice.

Miocardul este refractar la restimulare pe toata perioada potentialului de actiune. Perioada refractara normala a ventriculului este 0,25-0,3 sec. la care se adauga o perioada refractara relativa de aproximativ 0,05 sec., in timpul careia muschiul este mai greu excitabil decat in mod normal. In cazul miocardului atrial, perioada refractara este de aproximativ 0,15 sec iar perioada refractara relativa de aproximativ. 0.03 sec.