Bunuri Arhelologice și Istorico-Documentare

Fenomenul turistic actual cunoaşte o accentuată creştere fiind marcat de factori majori precum: globalizarea; mobilitatea accentuată datorită dezvoltării infrastructurii de transport; creşterea bunăstării şi a timpului liber; dorinţa de recreere, de cunoaştere şi informare (trei factori importanţi pentru dezvoltarea turismului cultural).

Datorită mărimii acestui sector şi al interrelaţionării lui cu majoritatea ramurilor economice, turismul a devenit un motor activ al creşterii economice, o sursă importantă a bunăstării populaţiei din regiuni sau state ale lumii mai puţin dezvoltate economic.

In termeni strict legali, patrimoniul cultural mobil cuprinde doar bunurile culturale mobile clasate, incluse, după valoarea lor, în două categorii juridice: Fondul patrimoniului cultural naţional, care cuprinde bunurile culturale de valoare deosebită, şi Tezaurul patrimoniului cultural naţional, care cuprinde bunurile culturale de valoare excepţională. Instituţiile care protejează aceste bunuri sunt muzeele.

Protejarea valorilor culturale ale patrimoniului national si universal constituie una din problemele de mare actualitate ale societatii contemporane.

Urme din paleolitic au fost descoperite la Ohaba–Ponor, Baia de Fier, Ripiceni, Mitoc, Lapos, Cioclovina; între primele unelte din piatra (bolovani si vârfuri de silex cioplite unifacial si bifacial) se numara descoperirile de pe Valea Dârjovului si Argesului, Cladova (jud. Arad), Mamaia-Sat s.a.

Modificarile petrecute la nivelul faunei la sfârsitul PALEOLITICULUI SUPERIOR (30.000 – 10.000 î.Hr.), când ponderea principala în alimentatia omului au început, sa o aiba animalele mici au impus inventarea de noi arme: arcul si vârful de sageata din silex, alaturi de pumnal si topoare.