Maria Montessori

CAPITOLUL I

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Motto: “......înainte ca cineva să-şi asume responsabilităţi, el trebuie să fie convins că este stăpânul propriilor sale acţiuni şi că trebuie să aibă încredere în sine”.

( Maria Montessori – “Secretul copilăriei”)

Schimbările rapide care se petrec în zilele noastre peste tot în lume, ne fac să înţelegem cât de important este să alimentăm nevoia permanentă de cunoaştere şi învăţare a copiilor în perspectiva secolului XXI.

Oriunde vor trăi de-a lungul întregii lor vieţi, copii vor trebui să facă faţă diverselor schimbări sociale, politice, de mediu, ştiinţifice, tehnologice şi industriale.

Conceptul de alternativă educaţională înseamnă, în esenţă,“alter-natus”, adică “născut diferit”, fiind vorba deci, despre o educaţie bazată pe izvoare diferite (pedagogii alternative şi care utilizează practici diferite). Prin pedagogiile pe care le promovează alternativele educaţionale constituie un adevărat „MOTOR” al schimbărilor din educaţie.

Acest curent reformator a fost menţinut până in zilele noastre, deoarece întotdeauna va exista o „şcoală învechită”, pietrificată şi în acelaşi timp, cadre didactice, cercetători care sunt conştienţi că şcoala nu este întotdeauna ceea ce ar trebui să fie.

Am ales această temă deoarece, mi-a plăcut modul în care M. Montessori şi în general noile educaţii abordează „copilul”, „educaţie” şi „libertatea”.

Astfel, copilul nu este un adult mic, el este un individ cu personalitate unică şi potenţial intelectual unic.

Educaţia este acea preocupare de a învăţa copilul să gândească şi să acţioneze independent într-o manieră responsabilă. În acest sens, educatorii Montessori şi Step-By-Step lasă copiilor mici libertatea de a găsi soluţii pentru propriile lor probleme.

Pentru a înţelege „ce fac şi de ce fac” ei trebuie implicaţi.

„Adevărata libertate este o consecinţă a dezvoltării; este construirea propriei personalităţi,obţinută prin efortul şi experienţa fiecăruia, este un drum lung pe care fiecare copil trebuie să-l parcurgă pentru atingerea maturităţii. Nimeni nu poate învăţa un copil să se dezvolte.”

Disciplina trebuie creată în interiorul copilului,deoarece, pentru a deveni un adult responsabil şi respectuos, un copil are nevoie de disciplina pozitivă şi motivaţie interioară, intrinsecă.

Prima parte a secolului XX s-a caracterizat prin atitudini critice la adresa „educaţiei vechi” rigidă şi artificială.

Mişcarea reformatoare, a „educaţiei noi” a dus la schimbări şi/sau adaptări în peste 1200 de şcoli din Europa, deoarece a pornit de la principiile:

- pedagogie/educaţie centrată pe copil şi pe acţiune;

- pedagogie/educaţie motivată şi motivantă;

- pedagogie/educaţie personalizată în funcţie de nevoile fiecărui copil;

- pedagogie/educaţie prin comunicare şi cooperare;

- copii/elevii să înveţe, să lucreze împreună, să se ajute şi să înveţe unii de la alţii.

Ce frumos ar fi ca în grădină, cel puţin copii sa fie educaţi astfel!

CAPITOLUL II

DR. MARIA MONTESSORI – MEDIC ŞI PROMOTOR AL DREPTURILOR COPILULUI

Dr. Maria Montessori a fost prima femeie medic din Italia (1876- 1952) şi prima persoană care a susţinut şi a promovat, fără rezerve, drepturile copilului.

S-a ocupat de educaţia copiilor mici, iar la un moment dat a primit sarcina să trieze/să selecteze copii/persoanele cu handicap mintal care urmau să fie transferate într-o clinică de psihiatrie.

Cu acea ocazie M. Montessori a observat că între persoane există diferenţe există diferenţe de dezvoltare, dar nevoile de dezvoltare sunt aceleaşi.

Această concluzie, corectă, reală şi actuală a condus la preocupări pentru SATISFACEREA NEVOILOR prin accentuarea: