Asigurări industrie

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia. În economia contemporană asigurarea exercită rolul de stabilizator al proceselor de reproducere socială.

Creşterea permanentă a avuţiei obşteşti acumulate, pe de o parte, şi agravarea riscurilor tehnogene, economice şi sociale ce pun în pericol menţinerea şi sporirea ei, pe de altă parte, necesită crearea unui sistem vast de fonduri de asigurare preconizate pentru compensarea la timp a pagubelor materiale neprevăzute.

Asigurarea este legată de necesitatea de a menţine la nivel starea economică a societăţii prin crearea unor fonduri de rezervă, acestea fiind acordate în cazuri imprevizibile. Evident, de multe riscuri este legată şi activitatea de antreprenoriat în sectorul agrar. Un loc important revine riscurilor de producţie cauzate de caracterul imprevizibil al fenomenelor naturii şi timpului. O soluţie principală în vederea evitării unor astfel de riscuri este asigurarea. Cu toate acestea, anularea în 1991 a procesului asigurării de stat a proprietăţii întreprinderilor agricole, a animalelor, roadei culturilor agricole nu a fost însoţită de crearea infrastructurii respective a pieţei de asigurare, de perfecţionarea bazei normative şi legislative necesare acestei pieţe, ceea ce a condus la dependenţa producătorilor agricoli de stihiile pieţei şi naturii.

În condiţiile contemporane fiecare subiect economic are nevoie de asigurare. Din cauza solvabilităţii scăzute a producătorilor agricoli, instabilităţii preţurilor, precum şi din lipsa pregătirii morale a gospodăriilor pentru o astfel de conlucrare, până în prezent nu este înregistrată o creştere vădită a volumului contractelor de asigurări încheiate cu gospodăriile agricole.

De rând cu factorii importanţi, care deosebesc economia de piaţă de cea centralizată există diferite riscuri, cum ar fi riscurile financiare şi riscurile legate de asigurarea responsabilităţii. În condiţiile deja parcă stabilite, există încă probleme legate teoretic şi metodica implementării în practică a asigurării riscurilor de producţie în sectorul agrar, care necesită o cercetare multilaterală şi aprofundată. Specificul ramurilor agricole determină şi particularităţile asigurării lor. Este destul să menţionăm că numai o singură componentă a mijloacelor circulante – producţia nefinalizată în expresie valorică – poate atinge uneori cote valorice ce depăşesc esenţial fondurile lor de bază.

Specificul riscurilor, precum şi problemele referitoare la evaluarea privind garantarea şi formarea fondurilor de asigurare a producţiei cu ciclu de lungă durată sunt abordate în lucrările unor cercetători ca L.I.Reitman, V.V.Şahov din Rusia, de V.P.Zubriţchi şi I.G.Enicov din Moldova, în lucrările cătora sunt abordate chestiunile stabilirii unei mărimi optime a tarifelor pe baza calculelor actuare cu ajutorul teoriei probabilităţii matematice. Aceşti autori descriu metodologia calculării plăţilor de asigurare a culturilor agricole şi a animalelor în baza condiţiilor de asigurare în vigoare ale „QBE ASITO”, aprobate în anul 1994.

Se ştie că organizarea corectă, formele accesibile şi metodele raţionale de recuperare a pierderilor neprevăzute sunt factorii principali pentru o gospodărire eficientă în condiţiile actuale de piaţă, deoarece creşterea culturilor agricole în republică, din cauza diverselor condiţii de sol şi climaterice, este întotdeauna legată de riscul pierderii roadei.

Indicii evaluării activităţii de asigurare a asigurătorilor sunt descrişi detaliat în lucrarea autorilor ruşi L.A.Orlaniuk-Maliţkaia, K.E.Turbina, K.V.Şciborşci.

Specificul calculării lor pentru piaţa moldovenească de asigurare este expus, în ansamblu, de S.Fotescu. În lucrarea lui – „Eficienţa asigurărilor în Republica Moldova”, de asemenea, este abordată chestiunea eficienţei serviciilor de asigurare pentru sectorul agrar.

Consolidarea independenţei agenţilor economici în sectorul agrar şi apariţia noilor riscuri, crearea infrastructurii de piaţă, pe de o parte, şi reducerea sferei de influenţă a statului asupra relaţiilor de producţie şi repartiţiei bunurilor materiale, pe de altă parte, au modificat radical procesul de creare a pieţei naţionale de asigurare, conţinutul şi metodele serviciilor de asigurare, acestea fiind propuse persoanelor fizice şi juridice.

Programele serviciilor de asigurare a riscurilor în sectorul agrar, care sunt propuse pe piaţa de asigurare, nu satisfac consumatorii. Problema principală, fireşte, este problema costurilor mari, care se agravează concomitent cu procesul de inflaţie. În legătură cu aceasta, în condiţiile economiei de piaţă creşte, în mare măsură, rolul asigurării, aceasta constituind modul de concentrare a acumulărilor persoanelor fizice şi juridice pentru folosirea lor eficientă. Numai cu condiţia susţinerii din partea statului poate fi atins echilibrul dintre cerere şi ofertă în această sferă.

Scopul şi obiectivele. Deoarece procesul de asigurare are de rezolvat în permanenţă probleme privind echilibrarea celor două categorii financiare de bază – despăgubirea de asigurare în volum deplin şi rentabilitatea societăţilor de asigurare, scopul lucrării, conform temei investigate, constă în evaluarea potenţialului de asigurare în agricultură şi propunerea unor căi de folosire eficientă a acestuia. Autorul a întreprins o tentativă de a dezvălui neajunsurile din sistemul de asigurare şi a înaintat propuneri de lichidare a acestora şi de оmbunătăţire a sistemului de asigurare în R.Moldova, luându-se în consideraţie experienţa altor state privind asigurarea în sectorul agrar.

Pentru realizarea scopului propus au fost soluţionate, în mod consecvent, următoarele obiective: