Aspecte privind diferențele existente între asigurarea medicală pentru călătorii în străinătate la SC Asigurare Reasigurare Astra SA și cardul european de sănătate

Aspecte privind diferenţele existente între asigurarea medicală pentru călătorii în străinătate la

S.C. ASIGURARE REASIGURARE ASTRA S.A.

şi Cardul European de Sănătate

1. Introducere

Asigurările constituie, pentru o parte relativ însemnată a populaţiei, un mit, în timp ce –pentru alţii- reprezintă o fascinaţie. Pentru multe persoane –întreprinzători, agenţi economici etc.-, asigurările constituie o problema complexă, pe care nu o pot explica în totalitate, sau pe care o înţeleg doar parţial. Cu toate acestea, asigurărileconstituie o realitate economică şi socială, care însoţeşte şi marchează totodată istoria omenirii.

Cu toate măsurile întreprinse pentru propria securitate, ca şi pentru protecţia bunurilor şi a averii, oamenii –ca de altfel orice entitate economică sau socială- au fost şi au rămas sub incidenţa unor pericole variate şi complexe. Comunitatea de risc şi mutualitatea ei au constituit premise esenţiale pentru înţelegerea faptului că în faţa unor pericole doar „unirea face putere” şi că, pentru a le face faţă, este necesară constituirea unui fond comun a cărui utilizare să aibă loc pe baza principiului „toţi pentru unul şi unul pentru toţi”.

Prin urmare, asigurările au apărut ca o necesitate impusă de realităţi şi înţeleasă din ce în ce mai mult, în timp, de toţi cei care apelează la această formă a protecţiei de risc.

Lucrarea de faţă presupune abordarea diferenţelor existente între asigurarea medicală pentru călătorii în străinătate şi cardul european de sănătate în contextul condiţiilor economico-sociale din prezent. Au fost abordate aspecte cu privire la asigurarea de sănătate pentru călătorii în străinătate în general dar, totodată, a fost efectuată şi o particularizare cu privire la societatea S.C. Asigurare Reasigurare ASTRA S.A. şi serviciile oferite de aceasta în ceea ce priveşte asigurările care presupun asistenţă medicală.

Această societate a fost aleasă datorită poziţiei sale de lider în cadrul Top 10 al companiilor de asigurare-reasigurare în ceea ce priveşte asigurările generale în 2010. Totodată, au fost luate în calcul şi sursele bibliografice deţinute, concomitent cu accesul la informaţie privind compania în cauză.

Tema prezentei lucrări a fost abordată din dorinţa de a identifica diferenţele existente între facilităţile oferite de asigurările de sănătate pentru călătorii în străinătate şi cele oferite de cardul european şi, totodată, pentru a face cunoscute avantajele şi dezavantajele acordate de fiecare dintre aceste „poliţe”. S-a încercat, totodată, identificarea influenţelor pe care mediul economico-social îl are asupra companiilor de asigurare-reasigurare în general şi asupra S.C. Asigurare Reasigurare ASTRA S.A. în particular.

Lucrarea s-a axat pe asigurările de sănătate şi importanţa acestora datorită faptului că orice mică problemă medicală poate însemna o cheltuială neprevazută, care poate strica bugetul destinat unei vacanţe în străinătate. Problemele medicale ce pot apărea într-un sejur în străinătate sunt considerate nesemnificative, reprezentând un risc minor, acceptabil – dar, în cazul în care persoana necesită într-adevăr asistenţă medicală (din motive de boală sau accident), preţul acestor servicii va fi unul considerabil de mare-.

2. Noţiuni teoretice privind asigurările şi necesitatea existenţei acestora în contextul economic actual

În literatura de specialitate, noţiunea de „asigurare” este îndeajuns de bine precizată, dar o definiţie a asigurării unanim acceptată nu s-a dat încă. S-au emis, astfel, mai multe păreri:

• Asigurarea acţionează în strânsă legătură cu existenţa unor riscuri comune a căror producere poate provoca pagube importante economiei şi populaţiei ;

• Asigurarea este un sistem de relaţii economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltării economice şi sociale izvorît din acţiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun –de către persoane fizice sau juridice ameninţate de anumite riscuri- a unui fond din care se compensează daunele şi sesatisfac şi alte cerinţe economico-financiare, probabile, imprevizibile ;

• Asigurarea este atât un sistem de transfer de risc, cât şi o combinare a riscurilor ,

Conform Legii nr. 32/10 aprilie 2000, „asigurarea este operaţiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fonsului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate”.

De-a lungul timpului, agenţii economici, au căutat să descopere şi să aplice diverse mijloace de protecţie împotriva riscurilor generatoare de pagube potenţiale la care erau expuse activităţile lor de producţie şi comercializare, precum şi persoanele care exercitau asemenea activităţi. Datorită faptului că în zilele noastre au apărut şi alte riscuri extrem de variate, datorită perfecţionării continue a tehnicii şi tehnologiilor, creării de aglomerări urbane, creşterii numărului de mijloace de transport etc., omul a conceput diverse mijloace de apărare împotriva pericolelor de orice natură.

Asemenea mijloace au la bază:

• Prevenirea – cel mai bun mijloc de protecţie, fiind însă ineficientă atunci când riscurile sunt generale de forţele naturii; prevenirea apare astfel ca fiind cel mai bun mijloc de protecţie, dacă permite suprimarea riscurilor;

• Asistenţa – vizează repararea daunelor, este incertă şi nu întotdeauna suficientă, neputând repara decât parţial şi momentan pagubele suferite;

• Prevederea - implică constituirea anticipată a unor resurse pentru nevoi viitoare.

Asigurarea este cea mai reuşită formă a prevederii, protejând împotriva producerii acestor evenimente nedorite, care antrenează importante pagube materiale şi financiare greu de suportat şi care pot destabiliza activitatea agenţilor economici şi a populaţiei. Asigurarea distribuie daunele produse anumitor persoane între numeroşii deţinători de poliţe, astfel încât nici o persoană (sau o organizaţie) să nu suporte o daună. Asigurarea reduce temerile asiguratului, oferindu-i securitate. Aceasta oferă încredere şi eliberează deţinătorul poliţei de o potenţială dificultate financiară.

Dezvoltarea industriei asigurărilor prezintă conotaţii economice complexe, ce implică nu doar persoanele asigurate, ci întreaga societate, cu toată complexitatea ei. Amploarea riscurilor, de toate categoriile, care afectează un număr tot mai mare de persoane fizice şi juridice, impune ca strict necesară sporirea activităţii de asigurare. Ponderea unor fenomene sau evenimente poate să provoace pierderi materiale, să stânjenească activitatea economică, să pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a oamenilor. Astfel, omul este supus unor pericole multiple şi variate cauzate de forţele naturii, de folosirea tehnicii sau anumiţi factori economici sau sociali. Pericolele şi riscurile la care omul este supus sunt generatoare de pagube şi, de aceea, el trebuie să le cunoască pentru a se pune la adăpost de efectele lor, pentru a acţiona împotriva lor.

De aici, rezultă faptul că fiecare activitate economică desfăşurată este supusă unui anumit risc. Consecintele acestor riscuri şi ale altora cu care ne confruntăm zilnic în viaţa personală şi în afaceri nu dau naştere numai la suferinţă, durere sau necazuri; aceste consecinte sunt şi de ordin financiar, deci asigurarea există pentru a înlătura pierderile financiare ale unui dezastru. Prevenirea apare astfel ca cel mai bun mijloc de protecţie, în realitate dovedindu-se că are îndeajuns de rar un efect radical, îndeosebi când riscurile sunt generate de forţele naturii (riscuri naturale).

Asigurarea este mecanismul prin care din contribuţiile celor mulţi se plătesc despăgubiri pentru pierderi celor care au avut neşansa de a se confrunta cu riscul, deci activitatea de asigurare distribuie riscurile asupra mai multor persoane. Activitatea de asigurare apare în societate ca un proces economico-social necesar şi obiectiv, cu atât mai mult în economia de piaţă contemporană.