Directivele Europene în Asigurările de Viață

Introducere

“Dacă ar fi după mine, aş scrie cuvântul “asigurare” pe uşa fiecărei case şi pe fruntea fiecărui om pentru că sunt convins că sunt sacrificii de neconceput de mici, familii întregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar putea distruge pentru totdeauna Abia atunci aş putea fi mulțumit, căci asigurarea protejează familia în cazul ivirii unei nenorociri şi a unor pagube irecuperabile ”

Winston Churchill

Evoluția asigurărilor

Începuturile asigurărilor purced din cele mai vechi timpuri. Viețile şi bunurile oamenilor au fost amenințate de cele mai variate şi distructive forțe ale naturii, cum sunt trăsnetele, incendiile, furtunile şi uraganele, ploile excesive, grindina, inundațiile, seceta, seismele, erupțiile vulcanice, bolile care au şters de pe fața pământului, au distrus sau avariat locuințe, culturi agricole şi multe alte bunuri materiale, au provocat decesul, accidentarea, îmbolnăvirea populației şi animalelor. Chiar şi asa, după fiecare confruntare cu stihiile naturii, oamenii au găsit forța necesară pentru a-şi reface avutul distrus şi pentru a căuta forme mai adecvate şi mai eficiente de apărare împotriva pericolelor care îi păşteau la tot pasul. Spre exemplu, în China negustorii îşi încărcau marfa pe mai multe vase, cu scopul de a reduce riscul ca întreaga marfă să fie distrusă pe timpul transportului, iar daca aceasta era jefuită sau dispărea pe mare, atât negustorii cât şi proprietarii erau despăgubiți. În timpul babilonului exista un anumit tip de împrumut maritim care se putea şterge în cazul în care vasul era jefuit.

În Evul Mediu se practica “împrumutul pentru marea aventură” unde negustorii îşi împrumutau sumele necesare transportului maritim de la bancheri şi acestea era restituite cu dobânda corespunzătoare riscului asumat, dar dacă nava naufragia bancherul pierdea întreaga sumă. Astfel de practici erau prezente şi în Grecia şi Italia de Nord iar activitatea lor a fost preluată de Țările de Jos şi Anglia unde Ducele de Flandra a decis înființarea unei Camere de Asigurări, de la Burges. Drept dovadă gasim cel mai vechi contract de asigurare (1347) întocmit în Italia, la Genova şi o poliță emisă la Marsilia, Franța. În aceste polițe întocmite în această perioadă erau cuprinse riscuri precum: calamitățile naturale, riscurile mării, incendiile, confiscările autorităților etc. În rubrica de observații era descrierea navei, a încărcăturii, numele proprietarului, a echipajului şi destinația. În funcție de descrierea transportului care trebuia efectuat, participanții (subscriiptori) la asigurare îşi completau numele şi procentul de risc asigurat, şi garantau cu activele personale.

Aceste practici de asigurare a bunurilor transportate pe mare au influențat toate celalalte asigurări. În secolele XV şi XVI, au apărut primele asigurări de viață respectiv de incendiu, la Londra (1696) ca urmare a unor incendii devastatoare unde s-a şi creat prima companie de asigurări contra incendiilor; în Danemarca (1778) s-a înființat Copenhaga Rozalk Charbered Fire Insurance Company, în SUA, New York s-a constituit societatea Eagle Fire Insurance Company, toate specializate în asigurările împotriva incendiilor.

Asigurarile moderne şi-au făcut apariția odata cu calculele actuariale. Prin aceste calcule se stabilesc mărimile primelor atunci când are loc lansarea unui nou produs (contract) de asigurare sau la produsele existente atunci când apare nevoia unei revizuiri a tarifelor de prime ca rezultat a unor modificări semnificative în manifestarea riscurilor. Astfel, se descoperă legea numerelor mari şi se constituie primul tabel de mortalitate, primul tratat de actuariat şi primul calcul a rentei viagere (dreptul unei persoane – credirentier, de a primi periodic, de-a lungul vietii, o sumă de bani numită rentă, de la altă persoană - debirentier). Ca urmare a acestor progrese, la Londra în 1762 apare prima societate de asigurări de viață care practică prime în funcție de vârsta asiguraților.

În 1988, numai câteva țări, puternic dezvoltate economic dominau piața asigurărilor şi anume: Statele Unite ale Americii – Canada, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franța, Italia, adica cele 7 puteri industializate ale lumii, care constituiau la asigurarile de bunuri şi răspundere 81,4% din totalul primelor mondiale, iar la asigurările de viață 83% (SUA, Japoniei si Germaniei le reveneau 66,3% din primele asigurărilor de bunuri şi răspundere şi 69,4% din primele asigurărilor de viață).