Impactul crizei economice asupra pieței Românești a asigurărilor

IMPACTUL CRIZEI ECONOMICE ASUPRA SOCIETATILOR DE ASIGURARE

În prezent, sectorul asigurărilor se confruntă cu efectele combinate ale deteriorării condiţiilor de piaţă şi cu impactul crizei financiare. Pierderile înregistrate în domeniul asigurărilor sunt cu mult mai mici decât cele din sectorul bancar, fiind datorate în principal implicării asigurătorilor în activităţi nespecifice domeniului. Modificarea reglementărilor în scopul întăririi protecţiei asiguraţilor poate crea premisele menţinerii încrederii asiguraţilor că obligaţiile asumate de asigurători vor fi onorate. Efectele crizei financiare pot fi reduse prin canalizarea eforturilor supraveghetorilor de a preveni noi reacţii negative şi mai ales de a acţiona în timp util.

Criza a scos la suprafaţă o serie de deficienţe din domeniul gestionării riscurilor şi al supravegherii asigurărilor. Una dintre lecţiile pe care ni le-a arătat criza este că toate serviciile financiare trebuie să aibă loc întro piaţă integrată care combină managementul riscurilor şi supravegherea. Reglementarea separată a domeniului bancar, a asigurărilor şi a altor servicii financiare a deschis calea arbitrajului de reglementare, aceasta reprezentând una dintre rădăcinile actualei crize.

Datorită diferenţelor existente între modelele de afaceri, societăţile de asigurare au fost mai puţin afectate decât sectorul bancar. Asigurările sunt mai puţin expuse la riscuri decât băncile întrucât asigurătorii sunt obligaţi să constituie rezerve tehnice, iar plata despăgubirilor este condiţionată de producerea riscurilor asigurate. Portofoliul obligaţiilor asigurătorilor este diversificat în funcţie de clasele de asigurare practicate de fiecare asigurător şi este în mare măsură necorelat cu activele deţinute şi prin urmare cu piaţa de capital în general. Aceasta este o diferenţă importantă faţă de sectorul bancar unde împrumuturile în curs sunt corelate cu factorii economici de interes general.

Cu toate că domeniul asigurărilor este mai puţin afectat decât cel bancar, criza actuală a dezvăluit posibilităţi noi de îmbunătăţire în managementul riscurilor şi supravegherea pieţei asigurărilor. Politicile de afaceri prudente şi conservatoare pe care le-au angajat asiguratorii s-au dovedit a fi în general destul de rezistente, cu toate că nu toţi participanţii la piaţa asigurărilor au adoptat strategii prudente (de exemplu: American International Group AIG sau Yamato Life Insurance).

Evenimentele cel mai des raportate la efectele crizei asupra industriei asigurărilor sunt salvarea de către guvernul American a companiei AIG, deprecierile înregistrate de către reasigurătorul Swiss-Re datorate reasigurării portofoliilor de credite şi insolvenţa companiei Yamato Life Insurance cauzată de eşecurile înregistrate de management în gestionarea activelor.

Toate cele trei evenimente au caracteristici diferite şi ilustrează faptul că bilanţurile asigurătorilor au fost influenţate de aspecte diferite ale crizei. Aceste cazuri arată că scenariile pesimiste trebuie să includă şi combinaţii de evoluţii negative atât ale activelor, cât şi ale datoriilor. Dar natura diferită a acestor trei evenimente arată că ele au avut doar un impact sistematic limitat la nivel global asupra industriei asigurărilor.

Doar o parte dintre asiguratori au fost afectaţi de investiţiile în produse structurate de credit, cei mai mulţi fiind afectaţi indirect de pierderile investiţionale cauzate de prăbuşirea pieţelor de capital. Astfel de efecte negative în gestionarea activelor au produs o slăbire accentuată a situaţiei financiare a companiei Yamato Life Insurance şi au condus în final la insolvenţa acesteia, cu toate că nu au fost raportate probleme specifice riscului de subscriere.

Un avantaj al industriei asigurărilor din Europa l-a constituit faptul că în mod tradiţional alocarea activelor a fost conservatoare, iar investiţiile în acţiuni au fost relativ scăzute. Prin urmare, aceşti asigurători nu au fost afectaţi prea mult de căderea cursului acţiunilor la bursele de valori. Se pare că lecţia de la începutul secolului din căderea burselor a fost destul de bine învăţată.

În actuala criză există reacţii adverse ale pieţelor de obligaţiuni şi o creştere masivă a riscului de credit pentru produse şi instituţii care anterior erau considerate sigure (de exemplu: căderea băncii Lehman Brothers).

Partea de datorii din bilanţurile asigurătorilor a fost de asemenea afectată de criză, dar într-o măsură mai mică, efectele fiind dependente de clasele de asigurare practicate. Creşterea riscului de credit a avut impact negativ asupra asigurătorilor şi reasigurătorilor implicaţi în piaţa creditelor, precum SwissRe, care a înregistrat în noiembrie 2007 deprecieri ale datoriilor de 1,1 miliarde USD. Pierderile au fost cauzate de două CDS (CreditDefault Swaps) care ofereau protecţie împotriva deprecierii valorilor ipotecilor MBS (Mortgage-Backed Securities) (SwissRE, 2007). Companii precum AIG, MBIA sau Ambac au suferit întâi scăderi ale rating-ului atunci când le-a crescut expunerea pe CDS-uri, în final ajungându-se chiar la intervenţia guvernamentală pentru salvarea companiei (Sjostrom, 2009).

În plus faţă de aceste efecte, au apărut griji cu privire la asigurările de răspundere civilă profesională a managerilor, asigurări pentru care au fost sporite rezervele tehnice pentru potenţiale cereri de despăgubire.

Un alt aspect care este relevant pentru asigurările de viaţă este incertitudinea mediului macroeconomic şi a ratelor de dobândă, care nu vor mai putea fi garantate, motiv pentru care este posibilă o remodelare a produselor (AM Best, 2009).