Piața asigurărilor în România după 2000

1.Caracteristici ale pietei asigurarilor

Amplificarea in timp a activitatilor economico-sociale, diversificarea si aparitia unor noi obiecte ale asigurarilor ,intensficarea efectelor riscurilor cunoscute si emergenta unor noi riscuri,au condus la crearea si dezvoltarea pietei asigurarilor.

Ansamblul pietei asigurarilor este de fapt compus dintr-o multitudine de piete nationale, regionale din piete ale unor ramuri de asigurare, fiecare dintre ele avand caracteristici proprii determinate de: participarea in proportii diferite, a actorilor de pe piata, preponderenta unor ramuri sau tipuri de contracte ,reglementari proprii, ponderea activitatilor de asigurare si reasigurare in total.

Pe piata asigurarilor se intalnesc cererea de asigurare,provenita de la persoanele fizice si juridice care doresc sa se incheie asigurari si oferta de asigurare care vine din partea organizatiilor specializate de asigurare, autorizate in acest domeniu.[1]

O piata de asigurare poate fi caracterizata si prin dimensiunea acesteia Elementul hotarator pentru dimensiunea pietei de asigurare este cererea determinate atat de factori obiectivi (puterea economica si capaciatea financiara de a achizitiona asigurari) cat si de factori subiectivi(cultura organizationala, intelegerea utilitatii si necesitatii practicarii asigurarii). Dimensiunea pietei de asigurare poate fi exprimata prin mai multi indicatori: numarul de contracte incheiate in perioada de referinata, numarul contractelor active in aceasta perioada, cuantumul primelor subscrise si incasate, valoarea totala a angajamentelor asumate de asiguratori la un moment dat.

Caracterizarea pietei asigurarilor poate fi facuta si prin compararea cu o piata concurentiala considerate perfecta, aperciind masura in care piata asigurarilor interuneste caracteristicile unei asemenea piete Aceste caracteristici sunt: omogenitatea produsului,transparenta pietei, atomizarea pietei, libertatea de intrare-iesire a participantior pe si de pe piata, descentralizarea deciziilor.[2]

Omogenitatea produsului:

Pe piaţa asigurărilor se comercializează mai multe tipuri de produse sau servicii, şi anume asigurări împotriva diferitelor riscuri. Însă un anumit produs(o asigurare) nu poate fi înlocuit cu alt produs(o altă asigurare). De exemplu, produsul "asigurarea automobilelor împotriva riscului de avarii(autocasco)" nu poate fi înlocuit cu produsul "asigurarea de răspundere civila auto"şi cu atât mai puţin cu"asigurarea bunurilor gospodăreşti" ori cu "asigurarea de viaţă".

Concurenţa pe piaţa asigurărilor constă între societăţi comerciale de asigurare cu acelaşi profil care "vând" acelaşi tip de produs, adică încheie asigurări împotriva aceluiaşi risc. Deci,produsele de pe piata asigurarilor nu sunt omogene,dar cu caracter special apar asigurarile obligatorii sau asigurarile in parteneriat public privat, care sunt

reglementate dupa reguli commune.

Transparenţa pieţei

Persoanele fizice şi juridice, nefamiliarizate cu problemele asigurărilor, nu conştientizează avantajele ce le oferă un contract de asigurare, ce raport există între prima datorată şi indemnizaţia obtenabilă în caz de sinistru.Pentru a putea alege,este necesara consilierea de catre personalul asiguratorului,sau a unui broker specializat. De aceea, se considera ca piata asigurarilor este aproape opaca pentru clientii neavizati

Atomizarea pieţei

Pentru ca o piaţă să fie atomizată, ea trebuie să reunească un număr mare de ofertanţi şi de solicitanţi, astfel încât între aceştia să nu aibă loc nici o influenţă de o manieră sensibilă pentru funcţionarea pieţei.Piata este considerate atomizata cand actorii prezenti pe piata sunt atat de nomerosi, incat nici unul nu paote influenta in mod decisive functionarea pietei.

[1]Suport de curs p.173

[2]Vacarel I.,Bercea F,p.92,96

Libertatea de intrare-ieşire a participanţilor pe (şi de pe) piaţă

Piaţa este locul unde poate să vină oricine doreşte să vândă sau să cumpere ceva şi să rămână acolo atâta timp cât are interes să o facă. Piaţa asigurărilor nu este o piaţă închisă, ci una în continuă mişcare, datorită creşterii sau scăderii numărului organizaţiilor de asigurare, şi este supravegheată de autorităţile publice,mai precis de un organ specializat.

Descentralizarea deciziilor

Orice organizatie de asigurare poate lua decizii in principiu, decizii proprii in limitele capacitatii sale financiare.Societatile de asigurari trebuie sa respecte norme specifice privind limitele minime ale capitalului subscris si varsat,gestiune separata a portofoliilor de asigurari de viata,respective asigurari generale,respectarea reglementarilor privind invesitiile financiare. In esenta,limitarea unor decizii ale asiguratorilor vizeaza mentinerea solvabilitatii asiguratorilor si protejeaza interesele asiguratilor.Deci deciziile asiguratorilor sunt descentralizate, dar trebuie sa respecte legislatia specifica si avizele organului de supravegherea asigurarilor.

2.Evolutia asigurarilor in Romania dupa anul 1990

Evolutia activitatii de asigurare din Romania dupa anul 1990, a fost similara celei din celelalte foste tari cu economie centaralizata din Europa Centrala si deEst. Pe piata romaneasca de asigurare - deventia o piata emergenta-dupa scindarea fostului ADAS in trei societati comerciale cu capital privat(Asirom,Astra,Cargo), asigurandu-se un numar maxim de 73 de asiguratori prezenti pe piata numar ce a scazut dupa aplicarea prevederilor Legii32/2000.Ritmul anual de crestere al cifrei de afaceri(incasarile din prime) a fost mult superior celui din alte ramuri de acivitate atingand in cifre reale, un maxim de 50%.Totodata, s-a diversificat oferta de contracte si in conditiile concurentei si al partunderii pe piata a capitalului strain, a crescut si calitatea serviciilor oferite asiguratilor. Gradul de concentrare al activitatii de asigurare sa mentint in intreaga perioada dupa 1990, primii 10 asiguratori detinand o parte covarsitoare din piata. Perfectionarea legislatiei din asigurari mai ales dupa 2002, a permis realizarea unei marje ridicate a solvabilitaii asiguratorilor si eliminarea de pe piata a celor neperformanti, precum si adaptarea treptata a acestei legislatii la cerintele UE.Daca din 2000 pana in 2008 se observa o crestere semnificativa pe piata asigurarilor in 2009 piata asigurarilor inregistreaza o scadere vizibila.

3.Functiile unei societati de asigurare[3]

Societatea de asigurari,ca orice societate comerciala ,pentru a-si desfasura activitatea indeplineste urmatoarele functii:marketing,contractari, despagubiri controlul daunelor reasigurari,calculul actuarial,investiii.alte functii.

Functia de marketing

Nici o societate de asigurari nu poate avea succes fara un program adecvat de marketing.Viitorii asigurati trebuie sa fie bine informati despre formele de asigurari despre formele de control a dunelor si despre alte servicii pentru asigurati.

Programele de marketing care sa aiba succes trebuie sa cuprinda: prospectarea pietei asigurarilor pentru cunoasterea potentialilor asigurati, programe de pregatire profesionala a agentilor de asigurari si a personalului, selecatrea obiectivelor si strategiilor de activitate pentru a raspunde cerintelor potentialilor clienti.

Functia de incheiere a contractelor de asigurare

Aceasta functie consta in stabilirea conditiilor contractarii asigurarilor, adica felurile de asigurari, a asiguratilor, a riscurilor care se preiau in asigurare, a primelor si a obligatiilor societatii de asigurari.Prin aceasta functie se urmareste garantarea profitabilitatii si stabilirea financiara a societatii de asigurari

Functia de contractare a asiguratorilor este strans legata de cea de marketing.

Functia de acordare a despagubirilor are ca obiectiv constatarea evaluarea, stabilirea si plata despagubirilor si/sau a sumelor asigurate in cel mai scurt timp.In acest scop, fiecare societate de asigurari are personal calificat pentru aceste operatiuni.Despagubirile trebuie sa fie suficiente pentru compensarea daunelor si reluarea, continuarea normala a activitatii umane.

Functia de control a daunelor

Prin acest control, societatea de asigurari constata daca asiguratii iau masuri pentru conservarea bunurilor asigurate pentru salvarea si paza bunurilor ramase de pe urma cazului asigurat.De asemene, se controleaza operatunile de constatare, evaluarea daunelor cele de stabilire si de plata a despagubirilor respectiv a sumelor asigurate.Controlul furnizeaza informatii necesare perfectionarii asigurarilor.

Functia privind reasigurarile

Concomitent cu asigurarile, societatile de asigurari se ocupa si cu problemele de reasigurari.Astfel pentru a-si asigura stabilitatea financiara societatile de asigurari pot recurge la reasigurari,adica sa cedeze sau sa primeasca, in anumite conditii, unele riscuri in reasigurare sau chiar sa foloseasca retrocesiunea.

Fiecare societate de asigurari realizeaza si functia de calcul actuarial, prin care se efectueaza mai multe calcule matematice privind asigurarile,cum sunt: determinarea primelor de asigurare, calcularea indicilor medii de despagubire, daunele medii, indicii de mortalitate, durata medie a vietii pe sexe, estimarea rezervelor de daune si de prime.

Functia privind realizarea de investitii

Fiecare societate de asigurari efectueaza si investitii in domeniile considerate rentaile pentru a obtine rezultate financiare cat mai bune. Profitul obtinut din investitiile efectuate permite societatii de asigurari sa reduca primele de asigurare si sa contracteze mai multe asigurari.

Societatile de asigurari pot indeplini si alte functii. Intre functiile societatii de asigurari exista anumite interdependente.