Prime Nete Unice la Asigurările Individuale de Supraviețuire cu Plați Eșalonate Viagere a Sumelor Asigurate

CAPITOLUL I. Noţiuni teoretice în asigurări

1.1.Conceptul de asigurare.

Întotdeauna omul a simţit nevoia de protecţie datorită numeroaselor pericole la care este expus. Aceste potenţiale pericole au apărut, datorită dezvoltării tehnicii şi tehnologiei, ştiinţei, activităţii omului precum şi dezlănţuirii forţelor naturii.

Printre factorii perturbatori şi dezechilibranţi ai procesului reproducţiei sociale se numără calamităţile naturale, accidentele, precum şi anumite evenimente ce survin în viaţa omului .

Necunoscâdu-se nici momentul ivirii şi nici intensitatea acţiunii acestora, ele pot provoca distrugerea totală sau parţială a unor bunuri, întreruperea producţiei şi/sau transportului, pierderi de vieţi omeneşti pierderea capacităţii de muncă a unor persoane.

În scopul prevenirii prejudiciilor provocate deasemenea fenomene (evenimente) viitoare şi nesigure al limitării efectelor lor în cazul în care s-au produs şi al reluării neîntârziate a activităţii economice vremelnic întrerupte, se folosesc pe scară largă soluţiile oferite de instituţiile de asigurări.

Asigurarea este operaţiunea prin care un asigurător constituie pe principiul mutualităţii un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate”.

În ţările dezvoltate asigurările au devenit o importantă ramură a economiei naţionale pentru că, prin valoarea adăugată creată, societăţile de asigurare, de intermediere sau de prestări de servicii inedite participă la sporirea produsului intern brut, oferă locuri de muncă, participă la oferta de capital de împrumut pe piaţa financiară şi prin sumele acordate asiguraţilor contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate.

1.2 Elemente tehnice ale asigurărilor

Elementele tehnice ale asigurării sunt prevăzute, de Legea nr. 32/2000 şi anume:

asigurătorul , asiguratul, beneficiarul, contractantul, riscul asigurat, evaluarea, suma asigurată, norma de asigurare, prima de asigurare, prima netă,suplimentul de primă, durata asigurării, paguba sau dauna,despăgubirea de asigurare .

In figura 1. sunt prezentate elementele asigurării :

n aspect esenţial în viaţa şi evoluţia omului, înca din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija faţă de viitor, teama combinată cu precauţie şi înţelepciunea cu siguranţa unui lucru împlinit.

Asigurarea exprimă în principal o protecţie financiară pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.

Acordul de voinţă este primul principiu de baza care permite realizarea unui contract între asigurat şi asigurator, prin care asiguratul beneficiază de protecţie pentru riscurile pe care şi le-a asumat asiguratorul. Asiguratorul printr-un contract de asigurare se obligă să plătească contravaloarea daunelor în cazul producerii unuia din riscurile asumate.

Un alt principiu pe care îl are asigurarea este principiul mutualităţii prin care fiecare asigurat contribuie cu o suma de bani, numită primă de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care asiguratorul acoperă daunele suferite de asiguraţi.

Contractul încheiat între un asigurat şi asigurator este denumit contract de asigurare sau poliţă de asigurare. Sub aspect juridic acesta prezinta caracteristicile unui contract:

consensual

datorită faptului că aceasta se încheie numai prin acordul părţilor;

sinalagmatic

prin faptul că fiecare parte are anumite obligaţii;

aleatoriu

reprezentat de faptul, că la incheierea asigurării asiguratul şi asigurătorul nu cunosc efectele, avantajele, sau pierderile ce vor rezulta;

adeziune

prin acceptarea lui de către asigurat cu toate că a fost redactat de către societatea de asigurări, asiguratul având posibilitatea de a respinge;

oneros

pentru că fiecare parte urmareşte să obţină un avantaj sau o facilitate pentru prestaţia pe care o face sau se obligă să o facă.

succesiv

datorită valabilităţii pentru o perioadă mai lungă de timp prima se poate plăti în mai multe rate, protecţia fiind continuă din partea asiguratorului.

Asigurarea transferă riscurile şi totodată daunele unei persoane către o societate de asigurări oferind securitate financiară.

Transferul riscului prin distribuţie a fost determinat în antichitate de către navigatori şi transportatori ai bunurilor pe apă prin împărţirea mărfurilor pe mai multe nave, acesta fiind un mod de protecţie.

Metodele de asigurare s-au dezvoltat o dată cu nevoile de protecţie existente la un moment dat pentru oameni şi afacerile acestora. Astfel oamenii de afaceri au înţeles să folosească asigurarea pentru a micşora riscurile ce pot apărea în tranzacţiile comerciale şi cele legate de protecţia patrimoniului .