Cuprins
- CAPITOLUL I. 2
- ASIGURĂRI – ÎN GENERAL 2
- I.1. Locul şi rolul asigurărilor în societate 2
- I.2. Ce este asigurarea- 3
- I.3. Influenţa asigurărilor asupra activităţii economice 4
- CAPITOLUL II. 7
- REGLEMENTAREA ASIGURĂTORILOR 7
- II.1. Cadrul actual de reglementare a asigurărilor în România 7
- II.2. Reglementarea în domeniul asigurărilor la nivel internaţional 13
- CAPITOLUL III. 15
- CATEGORII DE ASIGURĂTORI 15
- III.1. Societăţile de capital 15
- III.2. Societăţile cooperative 17
- III.3. Pool – urile şi asociaţiile 18
- III.4. Societăţile captive de asigurare şi / sau reasigurare 20
- III.5. Asigurătorii de stat. 20
- CAPITOLUL IV. 21
- OBIECTIVELE ASIGURĂTORILOR 21
- BIBLIOGRAFIE 23
Extras din proiect
CAPITOLUL I.
ASIGURĂRI – ÎN GENERAL
I.1. Locul şi rolul asigurărilor în societate
În contextul economiei de piaţă, asigurările constituie o ramură de activitate, un sector al serviciilor cu caracter financiar, cu multiple valenţe. Dezvoltarea industriei asigurărilor prezintă conotaţii economice complexe, ce implică nu doar persoanele asigurate, ci întreaga societate.
Amploarea riscurilor de toate categoriile, care afectează un număr tot mai mare de persoane fizice sau juridice, impune ca strict necesară sporirea activităţii de asigurare. Ponderea unor fenomene sau evenimente poate să provoace pierderi materiale, să stânjenească activitatea economică să pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a oamenilor. Deci omul este supus unor pericole multiple şi variate, cauzate de forţele naturii, de folosirea tehnicii sau anumiţi factori economici sau sociali. Pericolele şi riscurile la care omul este supus sunt generatoare de pagube şi, de aceea, el trebuie să le cunoască pentru a se pune la adăpost de efectele lor, pentru a acţiona împotriva lor.
De aici rezultă faptul că fiecare activitate economică pe care o desfăşurăm este supusă unui element risc. Consecinţele acestor riscuri şi ale altora cu care ne confruntăm zilnic în viaţa personală şi în afaceri nu dau naştere numai la suferinţă, durere sau necazuri; aceste consecinţe sunt şi de ordin financiar, deci asigurarea există pentru a înlătura pierderile financiare ale unui dezastru. În funcţie de cauzele ce stau la baza producerii pagubelor, unele dintre acestea sunt independente de voinţa omului, deci au caracter subiectiv. Prevenirea apare astfel drept cel mai bun mijloc de protecţie, dacă permite suprimarea riscurilor. În realitate s-a dovedit că are destul de rar un efect radical, îndeosebi când riscurile sunt generate de forţele naturii.
Asigurarea este mecanismul prin care din contribuţiile celor mulţi care plătesc despăgubiri pentru pierderi, celor care au avut neşansa de a se confrunta cu riscul, deci activitatea de asigurare distribuie riscurile asupra mai multor persoane.
Activitatea de asigurare apare în societate ca un proces economico-social necesar şi obiectiv, cu atât mai mult în economia de piaţă contemporană.
Asigurarea poate înlocui cu bani numai ceea ce, în primul rând, a fost măsurat în bani şi, în al doilea rând, s-a produs datorită neşansei, deci fără o participare intenţionată a celui asigurat. De exemplu, nu poţi lăsa cheile în maşină încurajând astfel hoţii să o fure, iar apoi să te aştepţi să recuperezi valoarea maşinii de la compania de asigurări.
Asigurarea nu-ţi poate aduce înapoi prietenii sau rudele. Ea nu-ţi poate reda inima perfectă după o triplă operaţie coronariană. Aceste lucruri nu sunt măsurabile în bani.
Încă de acum 170 de ani, principiile asigurării erau înţelese şi practicate. Deşi există numeroase motive pentru care oamenii cumpără asigurări, cel mai important este protecţia împotriva dezastrului financiar. Astăzi, acest scop ar trebui să fie predominant în mintea cumpărătorului.
O companie de asigurări îşi asumă riscurile pentru deţinătorii de poliţe de asigurare. Aceasta analizează anumite elemente, cum ar fi preţurile şi probabilităţile de apariţie a riscurilor. Pe baza acestor studii se stabilesc primele de asigurare. Atâta timp cât pagubele companiei de asigurări nu depăşesc venitul din prime, ea obţine profit. Dacă pagubele încep să depăşească veniturile, compania de asigurări ar putea fi nevoită să mărească primele de asigurare pentru a-şi acoperi costurile.
I.2. Ce este asigurarea?
În literatura de specialitate, noţiunea de asigurare este destul de bine precizată, dar o definiţie a asigurării unanim acceptată nu s-a dat încă.
Definiţia dată asigurării de profesorii universitari Iulian Văcărel şi Florian Bercea de la ASE Bucureşti este: “asigurarea acţionează în strânsă legătură cu existenţa unor riscuri comune a căror producere poate provoca pagube importante economiei naţionale şi populaţiei.
Existenţa riscurilor comune determină, la rândul ei, formarea comunităţii de risc – compusă din persoane fizice şi juridice – care acceptă achitarea primelor de asigurare unei instituţii specializate în vederea constituirii fondului de asigurare”.
Domnul profesor universitar Gheorghe D. Bistriceanu consideră că “asigurarea este un sistem de relaţii economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltării economice şi sociale izvorâte din acţiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun, de către persoanele fizice sau juridice ameninţate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele şi se satisfac şi alte cerinţe economico-financiare, probabile, imprevizibile”.
Alţi autori consideră că asigurarea este un mijloc de protecţie împotriva accidentelor neplăcute ale vieţii, acele evenimente despre care speri din toată inima să nu ţi se întâmple niciodată.
Conform Legii nr. 32 / 10 aprilie 2000 “asigurarea este operaţiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare activităţii desfăşurate”.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Reglementarea Asiguratorilor - Categorii de Asiguratori si Obiectivele Asiguratorilor.doc