Risc și incertitudine în asigurări

Problematica riscului şi incertitudinii a preocupat atât lumea specialiştilor cât şi lumea oamnenilor obişnuiţi încă din cele mai vechi timpuri. De regulă, riscul şi incertitudinea erau privite în comparaţie cu certitudinea.

În fiecare zi se pot observa diverse evenimente care demonstrează existenţa unor riscuri de diferite tipuri. Riscurile nu pot fi prevăzute şi de aceea au un impact important asupra vietii, a proprietăţilor şi poziţiei financiare oamenilor. Riscurile continuă să prezinte un factor semnificativ şi să ameninţe siguranţa financiară a oamenilor chiar dacă s-au făcut studii diverse studii şi analize.

Conceptul de risc a fost definit de fiecare activitate în parte, dar in mod tradiţional a fost definit în termeni ce ţin mai ales de incertitudine. Pe baza acestui concept, riscul este definit ca incertitudinea (probabilitatea) de apatiţie a unei pierderi. Unii autori consideră riscul a fi o variaţie aleatorie a rezultatelor posibile în legătură cu un eveniment sau posibilitatea ca pierderile să fie mai mari decât nivelul normal, anticipat sau obişnuit. De exemplu, riscul de a fi ucis într-un accident auto sau riscul de a te îmbolnavi există pentru că există incertitudine.

1. RISCUL, CONDIŢIE A ASIGURĂRII

Riscul reprezintă condiţia de bază a asigurărilor; existenţa riscurilor sub toate formele a dus la apariţia asigurărilor ca activitate distinctă. În sens larg riscul este considerat ca o întâmplare nedorită. Din punct de vedere al asigurării, nu se pot asigura decât acele evenimente prin a căror producere pot apărea perderi.

În practică nu toate riscurile pot fi asigurate, iar asigurabilitatea uni risc dat depinde de o serie de factori. În general, pentru ca un risc sa fie acoperit prin asigurare, el trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) Să fie măsurabil în termeni băneşti. Nu se poate cumpăra o asigurare care să acopere pierderi care nu sunt măsurabile în bani. În cazul în care valoarea anumitor bunuri să fie dificil de determinat, procedura standard constă în a conveni, dinainte, asupra unei valori nominale băneşti (sume asigurate).

b) Se asigură, în general, numai riscurile pure. De obicei asiguratorii nu asigură riscurile speculative. În caz contrar, un asigurat ar putea avea întotdeauna garanţia succesului, oricât de mic ar fi şansele de succes ale afacerii respective. În general numai riscurile pure sunt asigurabile şi dintre acestea numai acelea care îndeplinesc şi alte criterii, printre care amintim:

- producerea evenimentului(riscului) să fie posibilă (nu inevitabilă), altfel asigurarea persoanei sau bunului nu devine necesară;

- apariţia evenimentului să fie reală, adică să prezinte un anumit grad de periculozitate pentru persoana asigurată;

- producerea evenimentului trebuie să fie de domeniul viitorului;

- apariţia evenimentului să aiba caracter întâmplător, imprevizibil în ceea ce priveşte momentul şi frecvenţa lui;

- producerea evenimentului de voinţa asiguratului, a beneficiarului asigurării sau a asigurătorului, să fie urmarea hazardului;

- evenimentul să se producă pe un teritoriu cât mai întins, pentru a cuprinde cât mai mulţi potenţiali asiguraţi;

- ivirea evenimentului să aibă o anumită frecvenţă, o oarecare regularitate şi să poată fi supus evidenţei statistice, pentru a i se putea calcula probabilitatea de apariţiei;

c) Să existe un număr mare de expuneri independente. Asigurătorul trebuie să fie capabil să adune un grup suficient de mare de unităţi de expunere, separate şi independente, care sunt supuse, în mare, la riscuri asemănătoare.

d) Pierderile trebuie să fie fortuite, adică accidentale sau neintenţionate.

2. NATURA RISCULUI

Riscul este prezent ori de câte ori fiinţele umane sunt incapabile să ţină sub control sau să prevadă in mod perfect viitorul. De exemplu, riscurile legate de deţinerea unei clădiri provin din faptul că nimeni nu poate şti cu siguranţă dacă aceasta va fi arsă sau nu din temelie, lovită de trăsnet, inundată sau jefuită; casa nu poate fi aşadar protejată complet împotriva acestor evenimente neprevăzute. În mod aseamănător, există riscuri legate de derularea unei afaceri, deoarece nici un om de afaceri nu va putea garanta că va realiza profit sau pierdere.

Deşi nu se poate măsura viitorul, se poate măsura cu o anumită probabilitate utilizând termenul de incertitudine atunci cand alternativele şi probabilităţile viitoare nu sunt cunoscute. Utilizând termenul de risc când, deşi situaţia viitoare nu poate fi cunoscută cu precizie, pot fi stabilite alternativele posibile şi probabilităţile asociate cu aceste alternative.

Există moduri diferite de a privi riscul în funcţie de care acesta se clasifică astfel:

a) din punct de vedere al efectelor pe care le produc, există riscuri fundamentale şi riscuri particulare

Riscul fundamental afectează fie societatea, în general, fie grupuri de oamnei, şi nu poate fi ţinut sub control, nici măcar parţial, de către o singură persoană (calamnităţi naturale, inflaţia, şomajul etc.). Riscurile fundamentale sunt considerate, în general, ca fiind de resortul societăţii şi al guvernului şi actualmente statul înţelege să se ocupe de consecinţele unor evenimente ca: şomajul, tulburările sociale, eventuale catastrofe naţionale etc.

Riscul particular se referă la acele evenimente viitoare pe care le putem ţine parţial sub control, deşi nu le putem prevedea. Ele provin, de exemplu, din deciziile individului de a deţine o proprietate, de a conduce o afacere etc. Deoarece riscurile particulare intră în responsabilitatea indivizilor, fiecare dintre aceştia trebuie să le suporte consecinţele

b) dupa gradul de asigurabilitate, se deosebesc riscuri pure şi riscuri speculative.