Riscuri excluse din activitatea de asigurări

CAP.I CONCEPTUL RISCULUI ÎN ASIGURĂRI

1.1 INTRODUCEREA ÎN LUMEA ASIGURĂRILOR ŞI A RISCURILOR

De-a lungul timpului s-au făcut polițe in asigurare doar pentru un singur risc, dar şi un contract care oferă mai multa protecție mai multor riscuri .

Acestea comercializându-se pentru întreaga familie sau pentru o singură persoană. Procesul de întemeiere a unui produs de asigurare este unul extrem de complex şi necesită multă muncă, și trebuie să plece, întotdeauna de la solicitările şi nevoile clienților. Riscul poate apărea ori de cate ori ființele umane sunt necapabile să prevadă viitorul.

Existenţa unor evenimente posibile, dar nesigure, care amenință bunurile materiale şi integritatea corporala , a adus la apariția asigurărilor încă din antichitate până în prezent.

Formele asigurărilor sunt multiple ceea ce denota complexitatea acestora. Primele forme luând naștere din antichitate sub denumirea de solidaritatea si asigurare .

Solidaritatea constă în ajutorul reciproc, funcționând sub principiul reprocităţii, în sensul că o persoană ajutând nevoiașii, la rândul ei speră că şi ceilalți vor avea contribuții asemănătoare. În comparație cu asigurarea, aceasta având un fond fix destinat în acoperirea unor pagube viitoare ale unor persoane aflate sub producerea riscurilor. Factorii care au dat naștere la apariția asigurărilor sunt cei sociali si economici.

Dintre cei economici, menționăm: diversificarea condițiilor economice generale. Transformarea de la o economie exclusiv agricola la una diversificata precum: breasla ,comerțul, a condus la mărirea si aprofundarea raporturilor dintre oameni şi, tot odată la cauzele generatoare de pagube.

Factorii sociali subliniază evidențierea procesului de urbanizare si ordonarea breslelor.

Relația dintre asigurări şi riscuri este una de interdependenţă, deoarece fără producerea incertă a riscurilor nu ar mai fi existat asigurarea .

1.2 PERSPECTIVE GENERALE ALE RISCULUI

O serie de riscuri ,,trăiesc de când lumea” ,mă refer la catastrofele provocate de natură: cicloane ,uragane ,seceta ,îngheț, calamități naturale.

Termenul de risc derivă din limba castiliană , provenind din cuvântul grecesc ,,rizikon”ce ia naștere în scrierile lui Homer.

Noțiunea lui era folosită pentru a aplica posibilitatea unei pedepse , iar din punct de vedere economic şi politic era utilizat pentru a preveni apariția în cazul declanșării unui război.

Pe parcursul anilor , riscul s-a dezvoltat atât de tare încât s-a propagat până în zilele noastre .

În nenumărate cazuri noțiunea de ,,risc” este confundată cu cea de ,,incertitudine” ,deoarece amândurora le sunt asociate incapacitatea umană de a prevedea efectele viitoare ale evenimentelor. Incertitudinea ia o nuanță atât filosofică ,cât și economica .

Conceptul riscului duce la faptul că acesta poate fi evaluat ca o cantitate multiplă care include:

• potențialitatea evenimentului;

• urmările evenimentului;

• consecința caracteristică;

• expunerea populației la risc;

Aceste observații ducând la cuantificarea riscului .

Conceptual, riscul poate fi definit ca probabilitatea apariției unor evenimente neașteptate, generând la nivelul societății un impact negativ.

De asemenea într-o alta abordare ,riscul poate fi asociat ca un pericol ,o primejdie in care sunt supuse bunurile ,indivizii ,precum şi afacerile generând astfel rolul societăților de asigurări ce oferă protecție împotriva acestora .

Enumeram doua tipuri de riscuri:

• dependente care înfățișează decizia si cunoștințele omului;

• independente în care omul nu este cel care determină şi ajută la producerea unor pagube;