Strategii Misiuni și Obiective ale Managementului Asigurărilor

CAPITOLUL I MANAGEMENTUL ÎN ASIGURĂRI

Cunoasterea particularităţilor manageriale si a factorilor de influenţă a managementului în asigurări, conferă echipei manageriale posibilitatea de a răspunde cerinţelor si obiectivelor, manageriale, finalizate prin construirea la timp si în cuantumul prevăzut a fondului de asigurare, adaptarea la cerinţele pieţei asigurărilor si obţinerea de profit.

a) Particularităţile activităţii de planificare

Într-o societate de asigurări, acestea sunt determinate de: strategia generală, obiectivele pe termen lung si pe termen scurt; bugetul si modul de alocare a resurselor; de politicile de firmă pe fiecare domeniu si procedurilor de îndeplinire a sarcinilor. Principalul instrument prin care se realizează planificarea este ” planul “, la fundamentarea căruia trebuie să se implice întreg personalul societăţii, iar eficienţa lui este determinată de simplitatea, caracterul pragmatic, de flexibilitatea si divizibilitatea lui.

Planificarea se materializează prin “plan”, care se întocmeste pe trei – cinci ani (plan strategic) de direcţionare, iar cele pe termen scurt (un an) si foarte scurt, planuri de acţiune, care urmăresc realizarea liniilor planului strategic, particularizând acţiuni organizatorice si de personal, pentru fiecare activitate, managementul având rolul de a armoniza obiectivele pe termen lung cu cele pe termen scurt, în vederea realizării profitului. Se mai practică planuri organizaţionale, a căror obiectiv este supravieţuirea pe piaţă si imaginea publică a societăţii, planurile funcţionale, care vizează acţiuni pentru dezvoltarea societăţii, a portofoliului de produse, a profitului.

Etapele planificării într-o societate de asigurare cuprind: stabilirea misiunii; dezvoltarea

strategiilor; stabilirea obiectivelor pe termen lung si pe termen scurt; elaborarea bugetelor; stabilirea politicilor si elaborarea procedurilor operaţionale.

- Strategia, defineste calea de acţiune aleasă si este bine să fie compatibile de la o perioada la alta, să fie elaborate în scris, să implice pe toţi cei vizaţi în realizarea lor.

- Previzionarea, stabileste obiectivele strategice, pornind de la cunoasterea situaţiei actuale si proiectarea situaţiei viitoare exprimate în aceeasi termini, ea formulează ipoteze, pe baza informaţiilor din mediu intern si extern a societăţii.

- Alocarea de bugete, reprezintă renumerarea celor implicate în realizarea acţiunilor, inclusiv stabilirea politicilor si procedurilor de realizare a activităţilor.

Aplicarea în practică a planului, intră în atribuţiile managerilor, iar controlul activităţii de planificare, se face pe baza analizei rapoartelor de aplicare a planului.

Bugetul ca instrument de planificare într-o societate de asigurări, porneste de la volumul încasărilor din prime de asigurare, (bugetul vânzărilor), estimarea cheltuielilor (bugetul cheltuielilor), funcţie de tipul si volumul poliţelor de asigurări încheiate, de perioada pentru care se efectuează estimarea si care poate fi corectat pe parcursul timpului de desfăsurare a activităţii.

b) Particularităţile activităţii de organizare a societăţilor de asigurare, sunt definite de: structura organizatorică, definirea relaţiilor în cadrul societăţii, calificările pentru fiecare post. Structura organizatorică se realizează conform conceptelor lui Peter Druker pe: analiza activităţilor; analiza deciziei si analiza relaţiilor.

În funcţie de complexitatea activităţilor, se face delegarea responsabilităţilor, se stabileste structura ierarhică, funcţională, sau ierarhic-funcţională a societăţii de asigurare. Structura ierarhică are avantajul simplităţii, a usurinţei cu care se evaluează performanţele si asigură cresterea procesului decisional. Structura funcţională, are avantajul că societatea este organizată în jurul unor specialisti pe domenii de activitate, dar necesită existenţa unei comunicări foarte bune între acestia. Structura ierarhic funcţională, are avantajele celor două structuri, dar are dezavantajul că specialistii tind să preia conducerea în ierarhie, sau sunt neglijaţi de către sefii ierarhici.

c) Particularităţi manageriale în gestionarea resurselor umane, sunt definite de rolul hotărâtor al personalului în subscriere, cuprinde: planificarea necesarului, recrutarea si pregătirea profesională.

d) Particularităţile de conducere a activităţii, cuprind îndrumarea si supravegherea angajaţilor, în vederea realizării obiectivelor, practic constituie finalitatea celorlalte activităţi manageriale, inclusiv activităţile asociate funcţiei de conducere, respectiv: delegare a autorităţii, motivarea, coordonarea activităţilor, medierea conflictelor si managementul schimbării, managerii având un rol deosebit în formarea si promovarea angajaţilor.