Automat pentru Sortarea Țevilor

1. Descrierea funcţională a automatului

Vom lucra în logică pozitivă şi vom presupune că pe bandă există o singură ţeavă la un moment dat.

Se va considera că ţeava este deplasată de către o bandă rulantă prin faţa unor senzori.

Vom avea un senzor de diametru şi 4 senzori pentru determinarea lungimii ţevilor. Teoretic, traseul ţevilor ar arăta ca în figura de mai jos:

L0, L1, L2 şi L3 sunt senzorii de lungime. Fizic, ei sunt nişte fotoreceptoare; când nu mai recepţionează lumina, înseamnă că bara a ajuns în dreptul lor. D este senzorul de diametru; atunci când D este 1 înseamnă că bara are diametrul acceptabil. Senzorul D îl vom considera “lipit” de L0. M1, R şi M2 sunt senzori plasaţi în faţa fiecărei magazii; ei indică în faţa cărui depozit a ajuns ţeava.

Barele se vor depozita în trei magazii: Mag1 şi Mag2 pentru ţevile bune şi Rec pentru ţevile ce nu corespund cerinţelor.

Senzorul L0 îl folosim atât pentru determinarea lungimii, cât şi ca detector de prezenţă a ţevii.

La început, pornim banda şi testăm starea lui L0 până când acesta devine activ (1 logic), ceea ce înseamnă că există ţeavă pe bandă.

Când L0 devine activ, verificăm starea senzorului D: dacă D este 1 însemnă că banda este acceptabilă din punctul de vedere al diametrului şi vom testa mai departe starea senzorului L1. Dacă D este 0, înseamnă că ţeava nu este bună. Vom trimite ţeava la magazia Rec. Când se activează R, înseamnă că ţeava a ajuns la magazia Rec şi va fi depusă în magazie. Se revine la starea iniţială.

Când ţeava ajunge în dreptul lui L1, verificăm starea senzorului L0: dacă L0 este 0, înseamnă că ţeava se încadrează în prima categorie de lungime, o trimitem spre magazia Mag1. Când M1 devine 1, înseamnă că ţeava a ajuns în dreptul magaziei Mag1 şi a fost descărcată. Se revine la starea iniţială. Dacă L0 este 1, înseamnă că este posibil ca ţeava să se încadreze în a doua categorie de lungime.

Ţeava se deplasează în continuare până în dreptul senzorului L2. Verificăm starea senzorului L0: dacă L0 este 0 înseamnă că ţeava nu este bună (are între 1 şi 1,5 m) şi o trimitem spre magazia Rec. Când se activează R, înseamnă că ţeava a ajuns la magazia Rec şi va fi depusă în magazie. Se revine la starea iniţială. Dacă L0 este 1 înseamnă că ţeava are mai mult decât 1,5 m.

Când ţeava ajunge în dreptul senzorului L3, verificăm starea lui L0: dacă L0 este 0, înseamnă că ţeava este bună (are între 1,5 şi 2 m) şi o trimitem spre magazia Mag2. Când M2 devine activ, înseamnă că ţeava a ajuns în faţa magaziei Mag2 şi va fi luată de pe bandă. Însă, dacă L0 este 1, înseamnă că ţeava are mai mult de 2 m şi o trimitem la magazia Rec. Apoi se revine la starea iniţială.

Semnalele de intrare sunt:

L0: senzorul de existenţă a barei şi de origine a măsurării;

D: senzorul de diametru;

L1: senzorul aflat la 1m de L0;

L2: senzorul aflat la 1,5m de L0;

L3: senzorul aflat la 2 m de L0;

M1: senzorul aflat în faţa magaziei Mag1;

M2: senzorul aflat în faţa magaziei Mag2;

Semnalele de ieşire sunt:

MOTOR: dă comanda de pornire a motorului ce antrenează banda transportoare;

PR: reprezintă comanda de trimitere a ţevii la magazia Rec;

PM1: reprezintă comanda de trimitere a ţevii la magazia Mag1;

PM2: reprezintă comanda de trimitere a ţevii la magazia Mag2;

2. Diagrama de stări

Diagrama stărilor arată astfel:

3. Descrierea stărilor:

Starea S0: se dă comanda MOTOR pentru a porni banda transportoare.

Starea S1: se verifică senzorul L0 pentru a afla dacă există ţeavă pe bandă.

Starea S2: se verifică senzorul de diametru,D: dacă este inactiv, se trece în starea S3, altfel, se trece în starea S4.

Starea S3: se dă comanda PR (“pune în depozitul Rec”) şi se verifică senzorul R: când R devine activ, înseamnă că bara a ajuns în dreptul depozitului R şi a fost luată de pe bandă; se revine la starea S1.

Starea S4: se verifică senzorul L1: când este activat se trece în starea S5.