Comanda unui Motor Asincron pentru un Vinci de Ancoră

Argumentare

În actuala etapă de dezvoltare a societăţii româneşti, aproape ca nu exista domeniu al activităţii economico-sociale, în care să nu se folosească instalaţii şi aparate electrice şi electronice.

Conţinutul prezentului proiect se referă la domeniul maşinilor electrice în contextul utilizării acestora în sisteme de acţionări navale, cel mai adesea automatizate. Realizarea navelor actuale, cu un înalt grad de automatizare, necesită instalaţii şi echipamente electrice dintre cele mai moderne. Astfel, vinciurile electrice de ancoră, acţionate prin intermediul maşinilor electrice, au luat locul vinciurilor manuale folosite preponderent la instalaţiile de ridicat ale navelor mici.

Acest proiect, intitulat Comanda unui motor asincron pentru un vinci de ancoră, este structurat pe trei capitole, astfel: capitolul I (Maşina asincronă trifazată), se referă la câteva aspecte generale, la părţile constructive precum şi la principiul de funcţionare şi metodele de pornire ale motorului asincron trifazat; capitolul II (Vinciul) prezintă atât elementele constructive ale vinciului electric şi ale celui de ancoră, cât şi scheme de comandă utilizate pentru acţionarea unui vinci; capitolul III descrie câteva Norme de protecţie a muncii

Cap. I Maşina asincronă trifazată

1.1. GENERALITĂŢI

Maşina electrică asincronă este o maşină rotativă ce poate transforma energia mecanică în energie electromagnetică (generator asincron) sau invers (motor asincron). Maşina funcţionează în curent alternativ, în general sinusoidal, ca funcţii de timp. Cu toate că este o maşină reversibilă, putând funcţiona atât ca generator cât şi ca motor, este utilizată aproape în exclusivitate ca motor.

Puterea absorbită de la reţeaua de alimentare de către stator este transmisă rotorului prin întrefier de către câmpul electromagnetic, în cadrul fenomenului de inducţie electromagnetică, motiv pentru care maşina asincronă se mai numeşte şi maşină cu inducţie.

Motorul asincron trifazat prezintă unele avantaje: se alimentează direct cu sistem de tensiune trifazat simetric, construcţie simplă, cost scăzut, robusteţe, uşor de exploatat, turaţie puţin dependentă de sarcină. Este cel mai răspândit motor în domeniul acţionărilor electromagnetice şi se construieşte la tensiuni până la 10kV, puteri de la câţiva waţi până la zeci de megawaţi, iar turaţii (la f=50Hz)

1.2. ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE MOTORULUI ASINCRON TRIFAZAT

Motorul asincron trifazat este construit din două părţi principale distincte:

-statorul, ca parte fixă, având rolul de inductor adică de a produce un câmp magnetic învârtitor (câmp de excitaţie)

-rotorul, parte mobilă cu rol de indus, în care câmpul magnetic învârtitor induce tensiuni electromotoare şi curenţi electrici, căci înfăşurările rotorice (ale indusului) sunt închise.

Între stator şi rotor se află un întrefier δ, dimensiunile lui fiind în funcţie de puterea motorului şi condiţiile de lucru ( ).

Statorul (inductorul) cuprinde: carcasa, miezul statoric şi înfăşurarea statorică

a) Carcasa (a) din oţel, fontă, ţeavă sudată sau aliaj de aluminiu (la puteri mici), cu rol de consolidare şi protecţie, nu face parte din circuitul magnetic. De carcasă sunt fixate: tălpile de prindere (b), cutia de borne statorică (c) sau/şi rotorică (d), inele de ridicare şi transportare (e), scuturile frontale (f1), (f2) în care se află lagărele (u) şi bara suport (g) pentru portperiile (h).

b) Miezul statoric (i), din pachete de tole de oţel electrotehnic de formă cilindrică, fixată în interiorul carcasei, poate fi prevăzută cu canale radiale (j) pentru răcire. În interiorul cilindrului statoric după generatoarele acestuia se află crestăturile statorice(l) în care se plasează bobinajul statoric.