Motoare de Curent Continuu

CAPITOLUL 1: Constructie si clasificare

Sunt formate dintr-un stator sau inductor, care poartă bobinele de excitaţie şi un rotor sau indus având înfăşurările legate la un colector cu perii şi alimentate de la o sursă de curent continuă.

După modul de alimentare a inductorului se deosebesc patru tipuri de motoare de curent continuu:

- cu excitaţie serie (fig.1)

Prezintă o caracteristică mecanică foarte elastică şi neliniară

Fig. 1

- cu excitaţie derivaţie (fig.2)

Prezintă o caracteristică naturală (cn) rigidă şi liniară.

Fig.2

- cu excitaţie separată (fig.3)

Prezintă o caracteristică naturală rigidă, cu posibilităţi largi de reglare a turaţiei

Fig. 3

- cu excitaţie mixtă (fig.48)

Motorul dispune de două fluxuri de excitaţie: serie - , şi paralel - , cu posibilităţi de reglare independentă.

Fig. 4

Cele două fluxuri pot să se adune sau să se scadă, astfel că faţă de caracteristica (1) corespunzătoare motorului cu excitaţie derivaţie, pot să apară următoarele cazuri:

- dacă fluxurile celor două înfăşurări se însumează algebric, rezultă caracteristica (2) neliniară şi cu o dependenţă pronunţată a turaţiei cu momentul (caracteristică elastică);

- dacă fluxurile se scad, se obţine o caracteristică rigidă (3), sau chiar o caracteristică de tipul (4) care este însă instabilă.

În acţionarea instalaţiilor industriale, cele mai răspândite sunt motoarele de curent continuu cu excitaţie derivaţie.

CAPITOLUL 2: PORNIREA MOTOARELOR DE CURENT CONTINUU

La punerea motorului sub tensiune deoarece şi ,rezulta deci relaţia tensiunilor devine:

Deoarece este mică, la pornire apar curenţi de pornire mult mai mari decât curentul nominal:

Variaţia curenţilor de pornire este reprezentată in figura 5

Daca rotorul este blocat, se obtine curentul de pornire maxim maximorum

La o pornire normala curentul rotoric atinge valoarea maximă , iar apoi, pe masură ce turaţia n creşte , curentul scade la valoarea nominală

De obicei: , ceea ce constituie o suprasolicitare electrică (şi mecanică) atât a motorului cât şi a instalaţiei electrice. De aceea pornirea directă este permisă numai la motoare de putere redusă ( ) şi la porniri rare. La puteri mari se impune limitarea , deci este necesară pornirea indirectă.

Curentul de pornire trebuie limitat la intervalul

Curentul rotoric se stabilizează la valoarea nominala după scurgerea timpului de accelerare (pornire)