Activitatea Bancară la Nivel Internațional Întreprinse de Băncile din Japonia

CAPITOLUL 1

Caracteristici ale activităţii bancare cu privire la sistemul bancar japonez

1.1. Scurtă prezentare a sistemului bancar japonez

În Japonia există trei mari categorii de institutii financiar-bancare: banca centrală, instituţii financiare private, precum şi institutii financiare guvernamentale.

Banca Japoniei a fost înfiinţată în luna octombrie 1882, ca banca mamă. Atributele băncii central sunt similare cu cele din alte ţări. Ca bancă guvernamentală, Banca Japoniei, detine depozite şi împrumută guvernul, iar prin diverse legi şi ordonanţe are încredinţate la nivel naţional operaţiunile de trezorerie, obligaţiuni guvernamentale şi operaţiunile valutare. Aşadar, instituţiile financiare private au în componenţa lor: băncile comerciale obişnuite, instituţiile financiare specializate, precum şi alte instituţii financiare.

Băncile comerciale au un rol important în cadrul sectorului financiar particular, pentru finanţări pe termen scurt, mijlociu şi lung, atât în moneda naţională, cât si în valute, depozite, transferuri bancare şi altele. În acelaşi timp, sunt trei tipuri de bănci comerciale obişnuite şi anume: bănci city, banci regionale I si II ăi bănci străine. În ceea ce priveşte băncile străine, acestea joacă un rol important în economie, asigurând 20% din necesităţile de creditare ale corporaţiilor din cadrul sectorului particular. De asemenea, băncile regionale I sunt situate în oraşele principale şi efectuează operaţiuni pentru organizaţiile locale guvernamentale şi întreprinzătorii locali. Băncile regionale II sunt mai mici decât băncile regionale tradiţionale şi deservesc organizaţii mici şi particulari din ţară. Băncile străine îşi desfaşoară activitatea în conformitate cu legea bancară şi cu statutul de bănci autorizate în tranzacţii internaţionale.

Din cadrul instituţiilor financiare specializate sunt considerate ca făcând parte următoarele: Banca Tokio, unica bancă din Japonia specializată în tranzacţii valutare; instituţii financiare pentru creditare pe termen lung; bănci specializate în finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii; societăţi financiare pentru agricultură, silvicultura şi piscicultură.

În cadrul categoriei “alte instituţii financiare” sunt incluse companiile de asigurări şi reasigurări, precum şi organizaţii de intermediere a valorilor mobiliare.

Companiile financiare guvernamentale au în componenţa sa bancile şi corporaţiile financiare, banca poştei şi alte companii guvernamentale.

Instituţiile care asigură fondurile nu coincide cu cele care împrumută, reprezintă o caracteristică esentiala a sistemului bancar japonez. În mod normal, fondurile sunt asigurate de sistemul de economii şi sistemul de asigurare a pensiilor salariaţilor.Aşadar, fondurile acestora sunt încredinţate unui birou special din Ministerul de Finanţe, care administrează fondurile mutual şi care le împrumută instituţiilor financiare guvernamentale.

1.2. Tipuri de instituţii bancare cu caracter internaţional

În perioada de reconstrucţie după al Doilea Război Mondial, activitatea bancară din Japonia s-a conturat în special după anii 1950. Până în acel moment, banca Japoniei, prin intermediul reglementărilor bancare, a condus la dezvoltarea în special de institutii specializate pe domenii de activitate de exemplu: agricultura, industrie, export şi imboliare, dar şi tipuri de operaţiuni şi termenele de finanţare pe termen scurt şi lung. După perioada anilor ’80, activitatea instituţiilor bancare japoneze s-a extins vertiginos şi la nivel internaţional, grupurile bancare japoneze ocupând primele poziţi la nivel mondial. Aşadar, din punct de vedere al structurii sistemului bancar japonez, acesta cuprinde următoarele tipologii de instituţii:

- bănci comerciale, care sunt bazate în general pe atragerea de depozite şi acordarea de credite pe termen scurt, dar şi oferirea de servicii de plăţi;

- băncile urbane cu sediul central în marile oraşe şi au în componenţa lor multe unităţi în toată ţara. În mod asemănător bancilor germane, bancile din Japonia presupun o strânsă legătura cu industria, atât din perspectiva participanţiilor la capital, dar şi în gestiunea organizaţiilor, banca cu cea mai mare participaţie devenind banca casei;

- băncile regionale sunt considerate ca fiind bănci comerciale care operează într-o anumită zonă geografică, care oferă servicii financiar bancare, înteprinderilor mici şi mijlocii cât şi autorităţilor locale din accea zonă.

- băncile străine sunt instituţii bancare autorizate să funcţioneze de către Ministerul de Finanţe. Acestea susţin operaţiunile internaţionale ale companiilor japoneze sau cele provenite din ţările de origine ale băncii.

- băncile specializate în creditarea pe termen lung se deosebesc de celelalte bănci prin tipul de operaţiuni şi restricţii teritoriale de desfaşurare a activitaţii.Modul de atragere a resurselor este prin emisiune de certificate de depozite.