Activitatea de creditare între eficiență și risc

Creditul– Aspecte generale

Creditul este o categorie economic-financiară creată pentru a servi la rezolvarea unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb. Creditul este, esenţialmente, o relație economică din cadrul relațiilor financiare; sfera acestora, denumite generic finanțe, este mai puţin cuprinzătoare decât sfera relaţiilor băneşti, specificul lor rezultând din faptul că sunt relaţii băneşti, specificul lor rezultând din faptul că sunt relaţii băneşti ce au obiect exclusiv sume de bani.

Creditul înseamnă “orice angajament de plată a unei sume de bani, în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii şi orice angajament de achiziționare a unui titu care încorporează o creanță sau alt drept la plata unei sume de bani ”

Uzual, prin credit se înţelege:

- Relația economică bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică (creditor) care vinde mărfuri sau servicii pe datorie şi o alta persoană fizică sau juridică (debitor), care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie;

- Împrumut acordat, cu titlu nerambursabil şi condiţionat deobicei de plata unei dobânzi;

- Creanţa creditorului, datoria celui obligat;

- “ A da pe credit” - a vinde fără a primi banii ( cu plata temporar amânată);

- “ A da cuiva un credit” – a pune la dispoziţia cuiva, cu respectarea formelor legale, un credit în condiţiile şi în limitele stabilite mai înainte.

Creditul , categorie de natură economico- financiară , a format obiectul unor ample analize în literatura de specialitate, fiiind definit astfel:

- “Creditul este puterea de cumpărare, fără a deține numerar”;

- “Schimbul unei bogății prezente, contra unei bogății viitoare”;

- “Act economic care face să nască în favoarea unui individ un drept de a dispune în mod permanent de bunurile sau serviciile puse la dispoziția lui, de un alt individ , în cadrul termenului pentru care a fost acordat”;

- “Este vorba de o operațiune de credit sau un fapt economic, numit credit, ori de câte ori este vorba de cedarea unei sume de bani, efectuată într-un moment dat, din partea unui subiect economic, cu obligația pentru acesta din urma de a restitui mai târziu, la un termen fixat, suma primita, plus o sumă de bani numita dobândă ” ;

În esenţă, creditul reprezintă schimbul unei valori monetare actuale contra unei valori monetare viitoare.

Funcţiile creditului:

• Funcţia distributivă constă în mobilizarea resurselor băneşti disponibile la un moment dat în economie şi redistribuirea lor prin acordarea de împrumuturi spre anumite ramuri, sectoare de activitate care au nevoie de finanţe.

• Funcţia de transformare a economiilor în investiții. Creditul pune la dispoziţia întreprinzătorului capitalul necesar, asigurand astfel transformarea economiilor inactive, în investiţii.

• Funcţia de asigurare a stabilitaţii preţurilor se realizează prin reglarea dimensiunilor cererii şi ofertei de mărfuri şi servicii, creditându-se consumul, pe de o parte, şi stocurile, pe de altă parte.

Formele creditului

În economia de piaţă, formele principale ale creditului sunt: creditul bancar şi creditul comercial.

Creditul comercial este o variantă a creditului în forma sa pură şi simplă. În economia de piaţă ,el constituie baza sistemului de credit, contribuie la accelerarea circulţiei mărfurilor şi, prin aceasta, la dezvoltarea economiei naţionale.

Creditul bancar este o specie a creditului comercial, acoperinddomeniul relaţiilor juridice financiar- bancare. Actualmente, constituie forma cea mai utilizată, în special de către agenţii economici, deoarece are mecanisme mai sigure de realizare, aflându-se, în mare parte, sub semnul reglementărilor autorităţii din domeniu- Banca Naţională a României.

Creditul ipotecar este o formă de credit destinată activităţilor imobiliare.Acest credit presupune o convenţie între părţi în care se prevăd: proprietatea ce serveşte drept garanţie, circumstanţele în care nerespectarea condiţiilor de împrumut duc la pierderea proprietăţii de către debitor. Este un credit pe termen lung.

Creditul de consum este creditul acordat persoanelor individuale pentru a acoperi costul bunurilor sau serviciilor de care beneficiază sau pentru recreditarea creanţelor contractate în acest scop. În acest raport de credit poate interveni şi banca în calitate de creditor secundar pentru acoperirea creditorului primar.