Analiza Serviciului Bancar Private Banking

Scurt istoric

Serviciul de private banking a apărut pe piată la sfârsitul secolului al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea, în Anglia si Elvetia . Se consideră însă că primele servicii de private banking au apărut acum 500 de ani în Italia când au apărut primele bănci care si-au orientat activitatea către persoanele fizice.

Activitatea s-a dezvoltat în timpul revolutiei franceze, când cei care detineau sume importante de bani au început să emigreze în Elvetia, unde băncile le-a pus la dispozitie servicii de calitate în ceea ce priveste administrarea banilor pe care acestia ăi aveau.

În decursul timpului această activitate a cunoscut numeroase schimbări, fapt care a determinat băncile să individualizeze serviciul si să crească atractivitatea ofertei, pe fondul cresterii concurentei în acest sector. Pentru atragerea unui număr cât mai mare de clienti băncile au început să simplifice criteriile de selectie, astfel la începutul anilor ’90 , serviciul de private banking, este din ce în ce mai utilizat de piata bancară, datorită cresterii numărului de persoane care detineau sume importante de bani. Persoanele care detineau averi impunătoare sunt rezultatul unui campanii de promovare de către marile companii, a unor programe de remunerare a managerilor de vârf, precum si prin cresterea câstigurilor obtinute de cei care au speculat actiuni pe piete emergente precum si pe baza investitiilor făcute în companiile din sectorul biotehnologiei de vârf. Acesti clienti au fost însă în mare parte atrasi de companiile de broketaj, institutiile de asset managament si de gestionare avutiei cât si de fondurile de investitii, datorită randamentelor superioare pe care le aveau si a conditiilor prudentiale si de supraveghere impus sistemului bancar.

Caracteristici ale serviciului de retail banking în străinătate

Serviciul de private banking este un serviciu de lux pentru clienţii de lux. Clienţii care au în conturile lor cel puţin 100.000 de euro pot beneficia de toate ofertele unui astfel de serviciu bancar: dobânzi şi comisioane mai avantajoase la credite şi dobândă, pachete de produse, carduri în care sunt incluse tot felul de facilităţi (includerea unei asigurari sau a unor reduceri ) şi existenţa unui bancher personal. Ideea unui bancher personal se sprijină pe existenţa unui angajat specializat din acea banca. Acest angajat trebuie să-şi consilieze clienţii atât în ceea ce priveşte modalităţile de a acumula capital cat şi în ceea ce priveşte modalităţile de a-i conserva valoarea. Clientul nu va fi consiliat doar în ceea ce priveşte direcţia pe care ar trebui sa o ia sumele investite, banca îi va spune chiar ce pondere din capitalul pe care îl deţine trebuie investită şi ce instrumente de plasare a banilor sunt cele mai avantajoase. Clienţii de private-banking nu folosesc sucursalele obişnuite ale băncilor, ci sedii discrete, fără elemente de identificare

Factori ce au dus la dezvoltarea activitătii de private banking:

- unul din factori este faptul că cei mai bogati clienti au înregistart cea mai abruptă reducere a avutiei, datorită scăderii preturilor actiunilor în cadrul pietelor internationale de capital si a recesiunii mondiale. Astfel, băncile au trebuit să crească costurile care s-au suprapus peste reducerea marjelor de dobândă si intensificarea concurentei asupra unui segment din ce în ce mai restrâns si venituri mai mici comparative cu deceniile precedente, fapt ce a determinat băncile să ofere reduceri consistente pentru produsele si serviciile de private banking oferite în atragerea si mentinerea clientilor. În anul 2003 IBM Business Consulting Service a realizat un studiu din care a reiesit că băncile au oferit un discont cuprins între 11% si 20% din valoarea standard a produselor si serviciilor oferite, pentru a putea găsi noi afaceri în rândul clientilor speciali. Din analiză a reiesit si faptul că discounturile au fost oferite clientilor care erau mai putini profitabili, arătând o luptă crâncenă a băncilor pentru mentinerea unui cote de piată importantă.

-un alt element la constituit faptul că administratorii personali de conturi apartinând clientilor bogati au alocat mai putin de 50% din timpul aferent programului de lucru pentru servirea efectivă a clientilor. Acest lucru a fost în defavoarea băncilor, cărora le-a scăzut rentabilitatea, deoarece băncile ar fi trebuit să acorde o atentie sporită clientilor care aduc profit mai mare în detrimentul clientilor mai putini rentabili sau bogati.

Costurile de vânzare ale produselor si serviciilor oferite de tip private banking reprezintă un element important în atragerea de clienti, dar în conditiile în care pietele internationale se confruntă cu probleme financiare si a diminuării avutiei, băncile au început să pună accent pe produse si servicii cu un grad de risc mai scăzut, menit să conserve economiile acumulate. Însă, băncile au stiut să reabiliteze activitatea în acest sector, asa încât, cei cu venituri ridicate au fost atrasi către sectorul de private banking. Veniturile pe care le aduc acesti clienti sunt consistente, ceea ce determină băncile să îmbunătătească permanent acest sector.