Banca Centrală a Belgiei

1. Introducere

Am ales această temă din curiozitatea de a afla mai multe detalii despre Banca Centrală a Belgiei, şi mai ales despre evoluţia bănci de la înfiinţare şi până în prezent. Un important aspect pe care l-am luat în considerare a fost faptul că Banca Naţională a României a fost înfiinţată ca Bancă Centrală în 1880 după modelul Băncii Centrale a Belgiei.

Proiectul cuprinde aspecte referitoare la structura sistemului bancar belgian, principalele atribuţii, obiective, misiuni, funcţii al Băncii Centrale a Belgiei, precum şi instrumentele folosite de către aceasta.

Unul dintre principalele aspecte abordate în proiectul nostru a fost faptul că Banca Centrală a Belgiei a hotărât renunţarea la moneda sa „francul belgian” la data de 28 Februarie 2002, care a fost apoi înlocuită de către moneda unică Euro.

Un alt aspect important este relaţia Băncii Centrale a Belgiei atât cu principalele bănci din sistemul bancar belgian, cât şi cu celelalte băncii centrale membre ale Uniunii Europene.

2. Prezentarea succintă a statului

Belgia este o ţară din Europa de Vest, aceasta este unul din principalii membrii fondatori ai Uniunii Europene şi găzduieşte majoritatea instituţiilor acesteia, precum şi alte instituţii internaţionale importante, inclusiv OTAN

Numele de „Belgia” este derivat din numele provinciei romane Gallia Belgica, situată în extermitatea nordică a Galiei, locuită iniţial de către belgi, precum şi un amestec de popoare celtice şi germanice. Aceştia sunt menţionaţi de către Iulius Cezar în Commentarii de Bello Gallico, numindu-i drept cei mai puternici dintre gali: "Horum omnium fortissimi sunt Belgæ".

2.1. Istoria pe scurt a ţării

Diverse naţiuni şi culturi au ocupat teritoriul de astăzi al Regatului Belgiei, de la celţi şi romani până la francezi şi olandezi. Regiunea a fost încorporată în Imperiul Roman în timpul campaniei lui Cezar din Galia. După valurile migratoare din sec al V-lea regiunea devine centrul imperiului Carolingian, iar după dezmembrarea acestuia, statele feudale apărute în regiune sunt unite treptat în Ţările de Jos Burgunde. În timpul domniei lui Carol Quintul, acestea ocupă mare parte din teritoriul actualului Benelux. Până în secolul al XVI-lea, Ţările de Jos se află sub dominaţia spaniolă şi apoi habsburgică, iar în 1795, sunt încorporate în Prima Republică Franceză. La prăbuşirea Imperiului Napoleonian, teritoriul actualei Belgii şi al Luxemburgului sunt ataşate unui nou stat, Regatul Unit al ţărilor de Jos, un regat protestant condus de un rege olandez.

În 1830 izbucneşte o revoltă împotriva regimului acestuia care va duce la independenţa Belgiei. În 1949, în faţa noului context mondial, Belgia decide să pună capăt acestei politici şi devine unul dintre membrii fondatori ai OTAN. De asemenea, participă activ în cadrul uniunii economice Benelux şi este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene.

2.2. Politica Belgiei

Politica Belgiei funcţionează în cadrul unei monarhii constituţionale parlamentare bazată pe principiul democraţiei reprezentative. Şeful statului este Regele, din 1993 acesta este Albert al II-lea. Prim-ministrul este şeful guvernului, care deţine puterea executivă într-un sistem pluripartid. Puterea legislativă federală aparţine atât guvernului, cât şi celor două camere ale parlamentului: Senatul şi Camera Reprezentanţilor. Federaţia este formată din comunităţi culturale şi politice şi regiuni teritoriale.

Politica este puternic influenţată de grupuri de lobby ca de exemplu sindicate sau organizaţii profesionale şi patronale. Regula majorităţii simple este precedată ca importanţă de un proces de codecizie politică în care minoritatea se bucură de protecţie prin intermediul majorităţii speciale (2/3 din voturile totale + majoritatea voturilor în fiecare din cele două comunităţi importante).

O coaliţie între liberali, social-democraţi şi ecologişti a fost formată sub conducerea lui Guy Verhofstadt care până în 2007 a reuşit să implementeze o serie de reforme importante, a menţinut un buget echilibrat şi a programat o renunţare la energia nucleară. Pe plan internaţional, guvernul a avut o politică de diplomaţie activă în Africa şi s-a opus Războiului din Irak. În iunie 2007, coaliţia guvernamentală a pierdut alegerile, moment care a marcat debutul unei crize politice importante. În decembrie 2007 a fost realizat un compromis ce a însemnat formarea unui guvern provizoriu sub conducerea fostului prim ministru, guvern care a făcut tranziţia (pe data de 23 martie 2007) spre un guvern format de creştin-democratul flamand Yves Leterme, câştigătorul ultimelor alegeri. După demisia acestuia, în decembrie 2008, prim ministru a fost desemnat Herman Van Rompuy.

Belgia este o monarhie constituţională. Monarhul ereditar, actualmente Albert II, este şeful statului şi poartă titlul de Rege al Belgienilor

Regele Belgienilor este şeful constituţional al statului. Monarhia este ereditară, titularul poziţiei fiind numit pe viaţă după decesul predecesorului. Rolul şi îndatoririle Regelui sunt înscrise în Constituţie şi în legile introduse de aceasta. Totusi, Belgia este singura monarhie europeană în care regele nu urcă pe tron automat la decesul predecesorului acestuia. Noul monarh este obligat să depună un jurământ constituţional, prin care se angajează să respecte legile şi să apere independenţa şi integritatea teritorială a statului.