Banca Națională a Spaniei - monografie

1. Adresa web a Bancii centrale a Spaniei

http://www.bde.es

2. Scurt istoric al activitatii bancii

Istoria Bancii Spaniei incepe acum mai bine de 2 secole. Pe 2 iunie 1782 a fost infiintata, prin decret regal al regelui Carlos al III-lea, Banca Nationala din San Carlos, prima banca moderna sapniola si antecesoarea directa a actualei Banci a Spaniei.

Capitalul sau era privat, dar banca a fost infiintata sub protectie regala, de unde ii provine si numele. Fondarea bancii a fost legata direct de cresterea datoriei publice, legatura ce a supravietuit intru-totul de-a lungul vietii ei si unor schimbari successive.

Primul sau director si insipiratie principala a fost Francisco Cabarrus, un bancher francez, stability la Madrid, care cu 2 ani mai devreme, in 1780 negociase cu Trezoreria Regala emiterea si plasarea unei noi forme de datorie publica, numite “vales reales”.

Aceste “vales reales” stabileau o dobanda de 4% si a aveau proprietatile bancnotelor convertibile in operatiuni tranzactionale si in plata taxelor.

Unul dintre principalele obiective ce au fost desemnate bancii era acela de a contracara deprecierea ce o suferea “vales reales” si tot bancii i s-a dat autorizatia de a achizitiona “vales reales” in schimbul banilor, cand acestea erau pltibile la vedere.

Banca din San Carlos avea capacitatea de a emite bilete la purtator, darn u a folosit aceasta functie decat in perioade scurte.

La inceput, operatiunile bancii au mers bine, dar mai tarziu implicarea Coroanei Spaniole intr-o serie continua de razboaie intre 1793-1814 a dus banca la varii dificultati.

Pana in 1814, statul datora bancii mai bine de 300 milioane de reali, echivalentul a 75 milioane pesetas. Totusi, banca a continuat sa functioneze cu afacerile reduse la activitati de discount in Madrid, si negocierea biletelor in alte centre.

Actionarii Bancii Nationale din San Carlos se asteptau ca Trezoreria sa plateasa macar o parte din datoria sa catre banca si a asa a si fost in 1929. Ministrul Trezoreriei de pe atunci, Luis Lopez Ballestores a fost in practica definitive sistemul bugetelor anuale pentru cheltueli si venituri publice. Pentru ca aceasta sa functioneze era necesar ca o institutie financiara sa acorde Guvernului fonduri pe termen scurt, pentru a repara neregularitatile din Circuitul Monetar al Trezoreriei. Pentru acest scop, el a venit cu idea de a da Bancii din San Carlos 40 milioane de reales, cu care actionarii au fondat o noua banca de emisiune numita Banca Spaniola din San Fernando.

Aceasta banca a utilizat, desi cu mare prudenta, functia de batere de moneda.

Pana in 1844 a fost singura banca de emisiune a Spaniei. In acest an, s-au creat inca 2 banci cu putere de imprimare si punere in circulatie a banilor de hartie. Acestea au fost: Banca Isabelei a II-a, deschisa in Madrid si Banca din Barcelona.

In 1846 a fost create Banca din Cadiz, cu misiunea de a distribui banii Bancii Isabelei a II-a in acel oras.

Banca Isabelei a II-a a aparut ca un competitor al Bancii Spaniole din San Fernando in circulatia banilor de hartie in Madrid. In acest domeniu, noua entitate demonstra o mare capacitate de initiative si inovatie. Di punctual de vedere al acordarii de credite, ambele institutii urmareau directii diferite. Banca din San Fernando mentinea legaturile sale traditionale cu statul, iar Banca Isabelei a II-a s-a indreptat cu precadere spre satisfacerea cererii de credite din sectorul privat al economiei, in plina dezvoltare a investitiei si productiei. Greseala de a concentra riscurile pe cativa datornici particulari a dus aceasta banca (intr-un moment de criza financiara, in 1847) la o situatie unde era riscul de suspendare a platilor. Pericolul a fost evitat prin fuziunea dintre Banca din San Fernando si Banca Isabelei a II-a intr-o noua banca ce a pastrat numele de Banca Spaniola din San Fernando.