Băncile de Emisiune și Rolul lor în Cadrul Sistemului Bancar

Rezumat

În prezenta lucrare, am realizat o analiză asupra băncilor de emisiune şi rolul lor în cadrul sistemelor bancare pe exemplul României. Analiza rolului băncilor de emisiune are ca punct de plecare exercitarea funcţiilor lor. Funcţiile generale ale băncilor de emisiune sunt:

• Funcţia de emisiune;

• Funcţia de bancă a băncilor;

• Funcţia de creditare;

• Funcţia de centru valutar;

• Funcţia de bancă a statului.

Aceste funcţii ale băncilor de emisiune în general se regăsesc în mare parte şi la Banca Naţională a României cu mici diferenţe datorate politicilor aplicate. Identificând funcţiile de bază a Băncii Naţionale a României a rezultat rolul acesteia în sistemul bancar românesc.

Astfel prin funcţia de emisiune Banca Naţională a României exercită rolul de:

- asigurare a economiei cu lichidităţi;

- urmărirea stabilităţii monedei naţionale;

Prin funcţia de creditare se manifestă rolul de:

- finanţare a băncilor comerciale;

- reglare a masei monetare prin fixarea nivelului taxei de reescont;

- stabilire a rezervelor minime obligatorii în funcţie de starea economiei.

Banca de emisiune îndeplineşte un rolul de reprezentant legitim al statului în relaţiile internaţionale. De exemplu, Banca Naţională a României este aceea care reprezintă statul român în încheierea unor acorduri interbancare sau ca participant direct la activitatea unor instituţii monetare şi de credit internaţionale, cum ar fi: Fondul Monetar Internaţional, Fondul European de Cooperare Monetară, Banca Mondială, Banca Reglementelor Internaţionale, diferite bănci regionale de dezvoltare economică.

De asemenea rolul Băncii Naţionale a României, dat de funcţia de bancă a statului este de:

- consultant financiar;

- trezorier;

- gestionar a datoriei publice;

- iniţiator şi promotor al politicii monetare.

Banca de emisiune prin funcţia de centru valutar îndeplineşte un rol important urmărind stabilitatea relativă a leului faţă de celelalte valute, prin intervenţii pe piaţa valutară. Banca Naţională a României mai are şi rolul de administrator al rezervelor internaţionale ale statului.

Prin funcţia de bancă a băncilor se manifestă rolul de:

- arbitru;

- supraveghetor al întregului sistem bancar românesc;

- reglator al activităţii bancare;

- creditor al băncilor comerciale;

- finanţator al economiei naţionale prin refinanţarea băncilor comerciale.

Ca urmare a aplicării politicilor financiar monetare în perioada 2005-2006 în perspectiva aderării la Uniunea Europeană Banca Naţională a României a avut următoarele realizări:

a. Denominarea monedei naţionale (iulie 2005)

b. Adoptarea unei noi strategii de politică monetară: ţintirea directă a inflaţiei (august 2005)

c. Finalizarea implementării Sistemului Electronic de Plăţi (octombrie 2005)

d. Liberalizarea deplină a contului de capital şi convertibilitatea totală a leului (septembrie 2006)

Banii – unitatea cu care măsor (ne)siguranţa zilei care vine.

Capitolul 1. Băncile Centrale (Băncile de emisiune)

1.1. Generalităţi

Banca Centrală reprezintă pilonul de bază din economia unei ţări. Rolul băncii centrale rezultă din monopolul asupra emisiunii monetare şi din funcţia de autoritate monetară pe care a preluat-o treptat şi pe măsură ce s-a implicat în afacerile statului şi, în mod special, în politica economică. În acest context, este necesară precizarea faptului că în momentul iniţial al formării sistemelor bancare, nu exista o delimitare între operaţiunile realizate de băncile comerciale şi cele centrale (sau de emisiune). În perioada convertibilităţii monetare, activitatea de emisiune nu constituia un privilegiu al băncilor centrale. Identificarea celor două tipuri de bănci s-a înfăptuit, în timp, prin concentrarea emisiunii de monedă la nivelul unei singure bănci, banca de emisiune, care începe, astfel, să obţină monopolul asupra operaţiunii de emisiune. Acest proces poate fi situat, în timp, la momente diferite, în funcţie de gradul de evoluţie economică şi socială a ţărilor. Astfel, în Anglia, Banca centrală se înfiinţează în anul 1694, sub forma de societate privată pe acţiuni; în anul 1800 se organizează Banca Franţei, iar în anul 1863, băncile naţionale din SUA. Instituirea monopolului asupra emisiunii, prin reglementări ale statului s-a realizat mai târziu printr-o serie de legi, care au marcat evoluţia sistemelor monetare.