BNR

I.1. Ce este o bancÎ centralÎ?

În termeni generali, o bancÎ centralÎ actioneazÎ ca o institutie, din partea statului, pentru a stabili si coordona politica monetarÎ si de credit a economiei. Banca centralÎ are un rol deosebit în mentinerea stabilitÎtii nationale si a încrederii publicului în bÎnci.

BÎncile centrale au, în general, urmÎtoarele functii:

§ stabilirea si implementarea politicii monetare si de credit;

§ emisiunea de monedÎ;

§ monitorizarea cursurilor valutare;

§ administrarea rezervelor valutare;

§ supravegherea institutiilor financiar-bancare;

§ actioneazÎ ca o bancÎ a celorlate bÎnci;

§ împrumutÎtor de ultimÎ instantÎ;

§ actioneazÎ ca agent al statului si tine în evidentele sale Trezoreria statului;

§ asigurarea de fonduri de stat;

§ asigurarea legÎturii cu organizatii financiar-bancare internationale

§ analist al conditiilor monetare si economice.

I.2. De ce este necesarÎ o bancÎ centralÎ?

Se sustine cÎ rolul banilor în promovarea comertului, a schimburilor valutare si a existentei unei piete eficiente conferÎ banilor caracteristicile unui bun public, al cÎrui nivel trebuie reglementat de cÎtre stat. BÎncile pot crea bani creditând conturile clientilor lor fÎcând astfel ca masa monetarÎ sÎ se extindÎ. De aceea este nevoie de o agentie guvernamentalÎ care sÎ reglementeze nivelul creditelor acordate de bÎnci, în cadrul unei economii. Un sistem bancar dezvoltat poate sprijini cresterea economicÎ prin credite care finanteazÎ investitiile, îndeosebi, în noi ramuri industriale sau întreprinderi private, la începutul de activitate.

I.3. Cum reglementeazÎ o bancÎ centralÎ sistemul bancar?

Ca autoritate de supraveghere, banca centralÎ, pentru stabilirea capitalului adecvat, impune un indicator (financiar) de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunerea totalÎ de credit a unei bÎnci. BÎncile au nevoie de o marjÎ de sigurantÎ pentru cÎ, în cazul în care câtiva clienti nu-si pot rambursa creditele, banca sÎ fie, totusi, capabilÎ sÎ-si plÎteascÎ deponentii.

Banca centralÎ poate cere ca bÎncile sÎ aibÎ rezerve, de regulÎ, nepurtÎtoare de dobândÎ, depozitate în conturi speciale la banca centralÎ. AceastÎ cerintÎ se exprimÎ de obicei, printr-un indicator financiar regÎsit în practica bancarÎ sub denumirea de rata rezervelor minime obligatorii.

Banca centralÎ poate stabili indicatorul de lichiditate - respectiv procentul depozitelor bancare si al altor pasive ce trebuie sÎ fie pÎstrate în numerar sau în alte active care se pot transforma, repede si usor, în numerar. În acest mod, banca centralÎ se asigurÎ cÎ bÎncile vor putea satisface cerintele clientilor când acestia doresc sÎ-si retragÎ fondurile si, astfel, nu se va pierde încrederea publicului, fenomen care apare atunci când banca nu poate oferi fondurile solicitate.

II. Istoricul sistemului bancar românesc

Primele dovezi ale desfÎsurÎrii unei activitÎti bancare pe teritoriul României au fost descoperite între anii 1786-1855 , reprezentând 55 de plÎci de piatrÎ , gÎsite într-o zonÎ de mine aurifere . Aceste mine datau din perioada Daciei Traiane si contin detalii referitoare la contractul privind înfiintarea unei institutii bancare . Clauzele principale se refereau la faptul cÎ bÎncile acordau împrumut în numerar si percepeau dobânzi .

În epoca modernÎ , primele încercÎri de creare a unei bÎnci au avut loc la începutul secolului al XIX-lea .

ÎncÎ din 1861 , a fost ridicatÎ problema creÎrii unei bÎnci nationale de Ion C. BrÎtianu , care, în discursul sÎu rostit în CamerÎ în ziua de 10 ianuarie, a afirmat cÎ : " atât timp cât nu vom avea o bancÎ nationalÎ nu vor dispÎrea crizele financiare din tarÎ". Cuvântarea din 10 ianuarie 1861 a lui I.C. Bratianu nu a rÎmas fÎrÎ ecou. În februarie 1861, Manolachi Costachi Epureanu , presedinte al Consiliului de Ministri si ministru de finante , a publicat în Monitorul Oficial, un proiect lege pentru înfiintarea unei bÎnci de scont si circulatie , cu un capital de 12 milioane lei vechi din care 3 milioane sÎ fie subscris de stat , iar restul de 9 milioane de cÎtre particulari. Proiectul nu a fost votat, deoarece, între timp, Guvernul Manolachi Costachi a demisionat.

În 1864 a fost fondatÎ Casa de Depuneri si Consemnatiuni. Aceasta institutie, a avut un rol foarte important pânÎ la crearea BÎncii Nationale a României în 1880, întrucât a fost principala bancÎ de emisiune pe teritoriul Principatelor Unite.