Bursa de Valori București - analiză tehnică

VALORILE MOBILIARE ŞI COTAREA LOR

LA BURSA DE VALORI

1.1. Tipuri de valori mobiliare

Nu există în nici o jurisdicţie din lume, o definiţie precisă a ceea ce se înţelege prin “valori mobiliare”. Orice bun material, dotat cu o valoare estimabilă în bani, se încadrează obligatoriu în una din următoarele două categorii:

-bunuri funciare sau imobiliare, înţelegând prin aceasta proprietatea asupra pământului, respectiv a clădirilor:

-bunuri mobiliare, caracterizate, aşa cum le indica şi numele, prin mobilitatea lor, dată de trecerea fizică de la un proprietar la altul. Din punct de vedere juridic, asemenea bunuri, al căror caracter mobiliar nu poate fi contestat şi, în plus, sunt purtătoare de valoare, nu sunt considerate valori mobiliare (de exemplu, tablourile, bijuteriile, piesele de mobilier etc.).

Valorile mobiliare se deosebesc de bunurile mobiliare, prin dematerializarea lor, purtând şi alte denumiri: hârtii de valoare, titluri de valoare etc.

Valorile mobiliare sunt titluri de proprietate sau de creanţă, care confirmă titularului dreptul său patrimonial, de o anumita mărime, şi asupra unei entităţi bine stabilite, precum şi posibilitatea de a le transforma oricând în bani, pe piaţa de capital. În sens restrâns, valorile mobiliare sunt hârtiile de valoare – acţiuni şi obligaţiuni – emise de o anumită societate comercială.

Acţiunile sunt titluri reprezentative ale unui drept de proprietate asupra unei cote-parte din activul social al emitentului (obligatoriu particular, deoarece un activ public nu este susceptibil de însuşire privată). Acţiunile acordă proprietarului anumite drepturi de gestiune sau, cel puţin, drepturi de control asupra gestiunii patrimoniului social, drepturi (cel puţin teoretice) asupra beneficiilor, de a primi în fiecare an o cotă parte din profitul net, sub formă de dividende, şi, în sfârşit, dreptul la o cotă parte din activul net existent, în cazul în care societatea emitentă este lichidată . Datorită veniturilor diferite de la an la an pe care le aduc acţiunile, în funcţie de activitatea economico-financiară a societăţii respective, acestea se numesc şi valori mobiliare cu profit variabil.

Obligaţiunile (numite şi titluri de rentă dacă sunt emise de către stat) sunt titluri reprezentate prin dreptul de creanţă al proprietarului asupra emitentului. Proprietarul unei obligaţiuni este o persoană care a împrumutat o anumită sumă de bani emitentului (statul, o colectivitate publica , societate naţionala sau privata), obligându-l astfel, pe cel împrumutat de a-l remunera, prin vărsarea periodica a unei sume proporţionale cu totalul împrumutului, şi care se numeşte, de obicei, dobândă.

Împrumutul este, în principiu, rambursabil, fie intr-o singură tranşă fie in mai multe tranşe, prin intermediul unui tabel de amortismente periodice, care pot fi constante sau variabile (în general, progresive) eşalonate încă de la emisiunea titlului.

Datorită venitului fix pe care îl aduc obligaţiunile, acestea se numesc valori mobiliare cu profit fix. Prin emisiunea şi negocierea lor pe pieţe primare şi secundare de capital, sunt mobilizate activele financiare disponibile la investitori şi redistribuite societăţilor publice şi private.

Valorile mobiliare, din punct de vedere al modului în care acestea sunt create, se împart in trei categorii:

- primare

- derivate

- sintetice

Titlurile primare sunt cele emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu (acţiunile) şi cele folosite pentru atragerea capitalului de împrumut (obligaţiunile). Caracteristica definitorie a acestor titluri este că asigură mobilizarea capitalului pe termen lung de către utilizatorii de fonduri şi dau deţinătorilor lor, drepturi asupra veniturilor băneşti nete ale emitentului.

Titlurile derivate sunt produse bursiere rezultate din contracte încheiate intre emitent şi beneficiar şi care dau dreptul cumpărătorului asupra unor active ale emitentului, la o anumită scadenţă viitoare, în condiţiile stabilite prin contract. Valoarea de piaţă a acestor titluri depinde de activele la care se referă. Există două categorii de titluri derivate:

-contracte viitoare (futures);

-opţiunile (options).

Contractul “futures” este o înţelegere între două părţi de a vinde/cumpăra un anumit activ la un preţ prestabilit, cu executarea contractului la o dată viitoare.

Opţiunile sunt contracte între un vânzător şi un cumpărător, care dau acestuia din urmă dreptul, dar nu şi obligaţia, de a vinde sau a cumpăra un anumit activ la o dată viitoare drept obţinut în schimbul plăţii către vânzător a unei prime. Opţiunile pot fi:

- de vânzare, atunci când cumpărătorul dobândeşte dreptul de a vinde activul;

- de cumpărare, atunci când dau dreptul de a cumpăra activul.

Titlurile sintetice rezultă din combinarea de către societăţile financiare a unor active diferite şi crearea pe aceasta bază a unui instrument de plasament nou. O categorie aparte de active artificiale o reprezintă titlurile financiare de tip coş, care au la bază o selecţie de titluri financiare primare , combinate astfel încât să rezulte un produs bursier standardizat. Cele mai cunoscute titluri de acest fel sunt contractele pe indici de bursă.

Conform Legii 297/2004 , valorile mobiliare pot fi : acţiunile , obligaţiunile , precum şi instrumentele financiare derivate sau orice alte titluri de credit, încadrate de către Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare în această categorie.

1.1.1. Acţiunile

Acţiunile sunt valori mobiliare emise de o societate comercială şi reprezintă o cotă parte din capitalul social al unei societăţi şi care încorporează drepturi sociale şi patrimoniale. Pot fi:

- acţiuni ordinare

- acţiuni preferenţiale

Acţiunile ordinare reflectă mărimea capitalului social, el reprezentând dovada participării la societate. Atunci când o persoană cumpăra acţiuni ale societăţii, ea dobândeşte drepturi şi obligaţii ca asociat :

a. Răspundere limitată – dacă societatea va da faliment , răspunderea acţionarilor va fi limitată la valoarea investiţiei lor:

b. Transferul acţiunilor - acţionarii au dreptul de a vinde, tranzacţiona sau transfera acţiunile lor altor persoane;

c. Declararea dividendelor – când Consiliul Directorilor unei societăţi declară dividendul, acţionarii au dreptul la acest dividend;

d. Rapoartele anuale – acţionarul are dreptul să primească o situaţie anuală a societăţii , care trebuie să cuprindă bilanţul exerciţiului precedent , însoţit de contul de profit şi pierderi;

e. Repartizarea activului – dacă societatea trebuie să fie dizolvată sau dacă dă faliment, acţionarii au dreptul la repartizarea profitului rămas după acoperirea pasivului exigibil;

f. Numărul de voturi este dat de numărul de acţiuni deţinute. Dreptul de vot poate fi transmis unor terţi, în condiţiile prevăzute de statutul societăţii.