Creditarea bancară

1. Împrumuturile bancare pe termen mediu şi lung

Împrumutul bancar pe termen mediu şi lung este un împrumut obţinut de la bănci sau alte instituţii financiare care trebuie rambursat într-o perioadă mai mare de un an. De obicei, acest împrumut este negociat direct între întreprinderea care solicită împrumutul şi bancă sau altă instituţie financiară – societate de asigurări, alţi creditori.

Împrumutul pe termen mediu şi lung este o sursă importantă de finanţare a întreprinderilor. El este preferabil împrumutului pe termen scurt, deoarece asigură întreprinderii împrumutate un grad mai mare de siguranţă: decât să aibă grija reînnoirii unui credit pe termen scurt, cel împrumutat poate obţine un credit pe termen mediu sau lung structurat în aşa fel încât scadenţa acestuia să coincidă cu viaţa economică a activului ce va fi finanţat. Astfel, fluxurile de numerar ce vor fi generate de activul finanţat pot servi la rambursarea ratelor la împrumut.

Creditele bancare pe termen mediu şi lung care completează capitalurile proprii ale întreprinderilor sunt:

- creditele pentru echipament;

- creditele pentru bunuri imobiliare;

- alte credite acordate clientelei.

Creditele pentru echipament sunt acordate, de regulă, de către bănci clienţilor lor pentru finanţarea investiţiilor productive (achiziţii de maşini, utilaje, instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, mijloace de transport), construcţii sau amenajări corporale de uz profesional (cumpărări de mobilier pentru birouri, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale), achiziţii de imobilizări necorporale. Tot în aceastăcategorie de credite sunt cuprinse şi creditele acordate agricultorilor pentru investiţii productive, inclusiv creditele cu dobândă subvenţionată de stat. Acestea reprezintă o parte covârşitoare a creditelor acordate de bănci.

Creditele pentru bunuri imobiliare sunt, la rândul lor, împărţite în două categorii:creditele investitori şi creditele promotori.

Creditele investitori sunt folosite direct pentru achiziţii, amenajări sau reparaţii de bunuri imobiliare cu destinaţii de locuinţă.

Creditele promotori sunt credite acordate promotorilor imobiliari de construcţii de locuinţe (agenţi economici specializaţi având ca obiect de activitate construcţia şi vânzarea de locuinţe), credite pentru cumpărarea terenurilor, credite pentru demararea construcţiilor, credite pentru efectuarea lucrărilor de construcţii şi credite pentru finanţarea locuinţelor construite aflate în aşteptarea validării.

Alte credite acordate clientelei cuprind, de regulă, creditele pe termen mediu şi lung care nu pot fi încadrate în categoriile de credit anterioare. O etapă distinctă, după acordarea creditelor, o reprezintă controlul ulterior efectuat de către bănci asupra modului de utilizare a creditelor acordate, respectându-se scopul şi destinaţia acestora întrucât o deviere de la scopul iniţial al creditului poate atrage din partea băncii o solicitare de rambursare imediată a creditului.

Creditul bancar pe termen mediu şi lung are o serie de avantaje, dintre care amintim: rapiditatea, flexibilitatea şi costuri de obţinere relativ reduse. Obţinerea creditului bancar pe termen mediu şi lung, dat fiind faptul că acesta se negociază direct cu băncile, atâta timp cât sunt îndeplinite condiţiile solicitate de bancă, se poate face foarte repede comparativ cu creditul obligatar care este mult mai anevoios.

Flexibilitatea viitoare este un alt avantaj esenţial prin care se sincronizează contractarea creditului cu rambursarea acestuia. Astfel, în cazul creditului bancar pe termen mediu şi lung, debitorii, în condiţiile apariţiei unor noi conjuncturi economico-financiare, pot, în general, conveni cu băncile modificarea mutuală a condiţiilor contractuale. Acest lucru este, practic, imposibil în cazul creditului obligatar datorită numărului mare de deţinători de obligaţiuni, chiar dacă, în principiu, acest lucru ar fi dorit atât de întreprinderea debitoare cât şi de creditori. De asemenea, costurile de obţinere sunt mai reduse decât în cazul creditului obligatar care presupune până la subscrierea propriu-zisă o serie de etape premergătoare destul de costisitoare.

Creditele pe termen mediu mai pot fi: mobilizabile şi nemobilizabile.

Creditele pe termen mediu mobilizabile se materializează în efecte financiare care se pot sconta la bancă sau reesconta de către băncile comerciale la banca centrală. Astfel de credite pot săprevadă şi o perioadă de graţie de 1-2 ani acordată debitorului; dacă însă, creditul este acordat pe un termen între 5-7 ani se numeşte credit pe termen mediu prelungit şi se acordă pentru promovarea exporturilor, mai ales de utilaje şi echipamente sau pentru executarea de lucrări.

Creditele pe termen mediu nemobilizabile au aceeaşi destinaţie ca şi cele mobilizabile, banca nu mai primeşte nici un effect financiar din partea beneficiarului, în schimb dispune de garanţii materiale constituite în gaj de către debitor sau de o garanţie a unei instituţii financiare specializate. Durata creditului se poate extinde pană la 7 ani, orice bancă comercială putând acorda credit pe baza unui contract încheiat cu debitorul.

1.1. Condiţiile de acordare a creditelor pe termen lung

Creditele pe termen lung sunt împrumuturi a căror rambursare depăşeşte 5 ani. Se acordă pentru investiţiile pe termen lung. La acordarea creditelor, întreprinderea trebuie sa prezinte băncii următoarele documente:

• cererea de acordare a creditului;

• dovada înregistrării la Registrul Comerţului;

• studiu de fezabilitate, pe ansamblul întreprinderii, incluzând şi studiul de fezabilitate al

investiţiei care face obiectul creditului;

• certificatul de bonitate privind situaţia economico-financiară a întreprinderii, cuprinzând şi aprecieri asupra nivelului profesional al conducerii întreprinderii;

• bilanţurile contabile pe ultimii 5 ani, vizate de organele bancare;

• situaţia contului de „Profit şi pierdere” pe ultimii 5 ani, vizat de cenzorii întreprinderii;

• situaţia patrimonială lunară cuprinzând obligatoriu situaţia încasărilor şi plăţilor în lei şi valută;

• orice contract ce poate face obiectul creditului.