Creditarea Persoanelor Fizice

ACTIVITATEA DE CREDITARE A PERSOANELOR FIZICE

PARTEA A. ASPECTE TEORETICE LEGATE DE ACTIVITATEA DE CREDITARE

CAPITOLUL I. Aspecte generale ale conceptului de credit

I.1 INTRODUCERE

Activitatea de creditare prezintă un rol deosebit în economia contemporană.Se poate afirma că dezechilibrele majore în procesele specifice acestui gen de activitate este cel care stă la baza producerii unor perturbatii majore în economia mondială,un exemplu practic concludent în acest sens fiind criza din sistemul bancar,cu prelungiri în întreg sistemul financiar-economic,cauzată de lipsa lichiditătilor ce a decurs în primul rând din existenta excesivă creditelor neperformante,cu mult peste capacitatea băncilor de acoperire a riscurilor asumate.

Economia de piată presupune existenta unui sistem bancar care să asigure mobilizarea tuturor disponibilitătilor monetare ale economiei si orientarea lor temporară în desfăsurarea de activităti economice eficiente.Creditul este indispensabil economiei, de aceea modul de acordare are o importantă majoră, aici intervenind functia băncii de analist financiar pentru a orienta resursele spre cele mai eficiente plasamente. În angajarea resurselor lor, băncile se confruntă cu o serie de riscuri,precum riscul de nerambursare,riscul lipsei de lichiditate,riscul variatiei ratei dobânzii pe piată,riscul de capital,riscul repatrierii capitalului în conditiile creditării externe - riscul valutar si riscul de tară.Acordând credite banca îsi asumă mai multe riscuri, acestea fiind determinate fie de calitatea celui care face împrumutul, fie de evolutia economică generală, fie de structura generală a băncii.Trebuie evidentiat faptul că performanta bancară are două dimensiuni: rentabilitate si risc, iar managementul bancar urmăreste maximizarea performantelor bancare prin armonizarea celor două obiective principale,maximizarea rentabilitătii băncii si minimizarea expunerii la risc,la care se adaugă încadrarea în normele de calitate si comportament prudential.

Oferta de credite este determinată, primordial, de nivelul economisirii, influentat de nivelul veniturilor si preferintele de consum ale subiectilor economici,iar cererea de credite este conditionată de trei mari factori, si anume:statul,întreprinderile si populatia,factori ce sunt influentati de evolutia activitătii economice si de tendintele de dezvoltare a investitiilor.

I.2 CONCEPTUL ȘI NECESITATEA CREDITULUI

Creditul a apărut pe baza dezvoltării productiei de mărfuri, în evolutia acesteia, într-un anumit moment, relatiile de credit depăsind sfera productiei si circulatiei mărfurilor, schimbul căpătând forma unor relatii monetare.Aparitia creditului a depins de un anumit stadiu de dezvoltare a schimbului, când vânzătorul preda valori de întrebuintare în schimbul unei promisiuni că va primi cândva o valoare. Acest fapt constituie o vânzare pe credit. Sub aspect economic creditul constă, deci, în cedarea unor valori de întrebuintare prezente în schimbul unor valori de primit în viitor.

Termenul de „credit” vine din limba latină, de la „creditum”, participiul trecut al verbului „credere”, semnificând încrederea celui care dă unei persoane anumite bunuri, lucrări sau servicii, că va primi în schimb valori corespunzatoare. În limba română cuvântul a pătruns în secolul XVIII, preluat din limba franceză prin cuvântul „ credit ”.Analiza aparitiei cuvântului evidentiază faptul că, pe măsura institutionalizării functiei monetare ca mijloc de plată, a avut loc decalarea în timp a actului de vânzare de cel de creditare,fenomen ce exprimă o conexiune directă între producator si consumator, între ofertă si cerere, si între cei doi agenti economici reprezentativi ai economiei: furnizorul si beneficiarul.

Sub alt aspect, creditul a apărut din necesitatea stingerii obligatiilor dintre diferiti agenti economici, proces căruia nu-i poate face fată moneda lichidă, în această perspectivă creditul reprezentând o pârghie a desfăsurării oricărui proces economic. La nivelul agentului economic se constată că pe lângă capitalul propriu acesta contractează si împrumuturi, în particular bancare, sub forma creditului. Lărgirea productiei, către care tinde orice manager, crearea conditiilor pentru a rezista proceselor concurentiale si obtinerea unui profit care să-i asigure desfăsurarea normală a activitătii sunt de neconceput fără existenta creditului.

În mod simplificat, creditul poate fi definit ca o formă specială de miscare a valorilor: vânzare de mărfuri cu plata amânată sau cu transferare de monedă cu titlul de împrumut. Caracterizând specificul creditului, Virgil Madgearu scria că“prin credit se întelege schimbul de bunuri actuale contra bunurilor viitoare, valorificarea unei obligatii viitoare pentru o afacere prezentă.Deci,creditul este o afacere în care prestatia si contraprestatia sunt separate în timp”.Tot în peisajul literaturii monetare românesti, Victor Slavescu, defineste notiunea de „credit” astfel: „creditul si operatiunea de credit constituie acel fapt economic prin care se cedează o sumă de bani efectuată la un moment dat din partea unui subiect economic, în folosinta altui subiect economic, cu obligatia acestuia din urmă de a restitui mai târziu, la un termen fixat, suma primită plus o sumă de bani, care se cheamă interes sau dobândă ”. Francezul Charles Gide defineste creditul ca fiind „schimbul unei bogătii prezente contra unei bogătii viitoare”, iar profesorul F. Leitner afirmă că „prin credit se întelege cedarea si primirea unui bun la o epocă, în credinta că acelasi bun sau altul de aceeasi valoare va fi restituit la o dată viitoare,potrivit întelegerii între părti ”.

Elementul comun care se regăseste în diferitele definitii ale creditului prezintă trei aspecte:

- Existenta unei disponibilităti la unii agenti economici(creditori) si acceptarea de către acestia să le cedeze(sub forma unui împrumut) altor agenti economici( debitori );

- Pierderea temporară a unor drepturi de către cel care acordă împrumutul;

- Obligativitatea împrumutatului de a restitui împrumutul la un termen numit scadentă, însotit în mod obligatoriu de dobândă.

Astfel,potrivit legislatiei bancare în vigoare, notiunea de „credit” desemnează orice angajament de punere la dispozitie sau acordarea unei sume de bani ori prelungirea scadentei unei datorii,în schimbul obligatiei debitorului la rambursarea sumei respective,precum si la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice angajament de achizitionare a unui titlu care încorporează o creantă ori a altui drept la încasarea unei sume de bani.