E-Money și e-Banking

Introducere

Serviciile bancare la distanţă (Remote Banking), realizate pe cale electronică (e-banking), au început să se dezvolte începând cu anul 1995, an în care banca americană Prezidenţial Bank din Mariland a lansat primele servicii bancare prin Internet. La jumătatea anului 2004, peste 17% dintre americani utilizau serviciile bancare electronice (e-bancă). În prezent, serviciile bancare electronice sunt folosite, în special, de europeni: 48 de milioane de europeni, faţă de 21 de milioane de americani şi, respectiv 20 de milioane de japonezi, în cursul întregului an 2003. În 2 anul 2004, circa 16.000 de instituţii financiare din întreaga lume ofereau servicii de e-bancă. Serviciile e-banking utilizează computerul şi tehnologiile electronice ca suport pentru efectuarea de plăţi şi alte trasferuri de documente. Prin utilizarea serviciului "Personal Computer Banking" nu mai este nevoie ca să te deplasezi la bancă pentru a-ţi ridica extrasele de cont, pentru a efectua plăţi în lei sau valută şi pentru a verifica dacă debitorii şi-au onorat obligaţiile. Toate aceastea se pot efectua de la birou, prin intermediul computerului. În plus, serviciul "Personal Computer Banking" este disponibil 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână.

Tranzactiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plata electronica si relatiile dintre participantii la aceste tranzactii sunt reglementate de Regulamentul BNR nr. 4/2002. Instrumentul de plata electronica poate fi atat un card sau un alt instrument de plata cu acces la distanta, cat si un instrument de plata de tip moneda electronica (e-money).

Şi în România, serviciile bancare electronice s-au dezvoltat rapid în ultimii ani şi sunt în continuare în curs de dezvoltare şi extindere. Conform Ordinelor ministrului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei nr. 16/ februarie 2003 şi nr. 218/2004 privind avizarea instrumentelor de plată cu acces la distanţă, în anul 2004, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei a eliberat avize pentru diverse servicii bancare electronice către 21 de bănci din România. Serviciile bancare electronice reprezintă serviciile bancare care pot fi puse la dispoziţia persoanelor fizice şi a companiilor de către o bancă prin mijloace electronice sau parţial electronice, în general, prin intermediul unui telefon fix sau mobil, dar şi prin Internet. Aceste servicii permit administrarea totală sau parţială a unui cont bancar, efectuată de deţinătorul contului, contul putând fi curent, la termen sau de card, fără a mai fi necesară deplasarea deţinătorului de cont la ghişeul băncii.

Serviciile bancare electronice oferă acces la diverse informaţii de cont şi financiarbancare, în general, şi pot permite efectuarea de transferuri de fonduri şi plăţi din cont. Deţinătorii de conturi pot avea acces la aceste servicii dacă se înregistrează la bancă în acest scop şi primesc, după acceptarea înregistrării, o modalitate de identificare unică (nume, parolă, PIN – Personal Identification Number-, expresii de control, dispozitiv special etc.), care să le permită o utilizare sigură a serviciilor.

Cap.I Moneda electronica sau e-money

1.1.Moneda elecronica - Cardul

Cardul este un instrument de plata prin intermediul caruia se poate efectua plata unui produs sau serviciu, avand la baza un system relational organizat pe baze contractuale intre detonator, emitent si comerciantul sau prestatorul de servicii.

In amplitudinea functiilor sale cardul este un instrument de plata fara numerar prin care detinatorul autorizat poate achita contravaloarea bunurilor cumparate de la comercianti, sa u beneficia de serviciile prestate de terti care sunt abilitati sa-l accepte sis a-l utilizeze. De asemenea, cardul permite obtinerea de lichiditati de la banca emitenta, in fapt administratoate a contului current al titularului de card.

Experimental, cardul poate fi conceput si aplicat pe masura evolutiei cercetarilor stiintifice in domeniu. In fapt, cardul a intrat definitive in familia instrumentelor de plata, atunci cand aplicarea tuturor inovatiilor componente ce putea fi dirijata la dimensiuni de masa a dovedit eficienta, respective cand s-a produs o scadere semnificativa a preturilor productiei de masa a tehnologiei echipamentelor si retelelor care sa fie convenabila, atat la nivelul bancilor, la nivelul comerciantilor si a altor factori implicate, cat si la nivelul utilizatorilor, personae fizice.

Cardul s-a dezvoltat rapid si continua sa se dezvolte in ritmuri inalte, ocupand un loc mai mare in ceea ce priveste ponderea numarului de plati (tranzactii).

In opozitie, valoarea platilor desfasurate cu ajutorul cardului ramane infima datorita faptului ca valoarea medie a pltilor efectuate prin carduri ramen relative mica, cardul reprezentand instrumental de baza in efectuarea micilor tranzactii de catre persoanele fizice.

Caracteristica primordiala a cardului este data de natura sa tehnologica. Cardul este un ansamblu de tehnologii privind: receptia, prelucrarea si stocarea informatiilor in conditii de operativitate si rapiditate maxima transmiterea la distanta a informatiilor in conditii de operativitate, oportunitate si siguranta, in masura sa permita un transfer de fonduri in mod eficinet; reflectarea operative in situatia contului beneficiarului a tranferurilor efectuate, astfel incat sa permita acestuia accesul accelerat la resusele transferate. Cardul este operational prin existenta unei retele specifice cu multiple ramificatii: care leaga comunitatea detinatorilor de carduri cu propriile banci care leaga comunitatea comerciantilor abilitati sa primeasca fonduri prin intermediul cardurilor, cu bancile lor care leaga bancile detinatorilor de carduri cu bancile comerciantilor, beneficiarii de plati prin card si cu administratorii retelelor, cu relatii functionale implicite.

Cardul este un dreptunghi de plastic de o anumita dimensiune si conformatie, care permite pozitionarea sa in locasele special construite si continute de aparatajul pozitionat la punctele de vanzare sau la automatele bancare. De regula, in carcasa cardului se afla imprimat un microprocessor care actioneaza:

- ca deposit de informatii privind detinatorul de card si factorii implicate in retea

- ca purtator de informatii accesibile

- ca receptor de informatii, in principal privind mesajele de platadecise de detonator si inregistrare ca atare in retea, potrivit consimtamantului expres al titularului de card.

Pe de alta parte, cardul actioneazaca un instrument de plata multiplu, cu utilizarea succesiva si permaneta asigurand inalte facilitate utilizatorilor platitori, precum si beneficiarilor platilor, cu care utilizatorii se afla in raporturi contractuale. Pe aceasta baza, dispunerea platilor devine mai operative, mai accelerate, aspect favorabil pentru toti participantii. Sub un alt aspect, mecanismul platii pe card implica, intr-o mare masura, exercitarea deciziei de plata in fieful beneficiarului platii. Derularea platilor prin card implica o siguranta sporita pentru toti participantii, dar in special pentru beneficiarii de sume.

Introducerea cardurilor de plată la începutul secolului al XX-lea, de către Western Union (1914) a reprezentat o nouă descoperire în domeniul formelor de plată. Cu timpul aceste carduri au sporit loialitatea clientului şi au stimulat comportamentul de cumpărarare repetat. Iniţial ele au avut uncaracter relativ limitat la piaţa locală sau utilizarea lor într-un lanţ demagazine.