Extinderea zonei euro - precondiții și pericole

I. Apariţia şi evoluţia Uniunii Economice Monetare

În cel mai restrâns sens, Uniunea Economică Monetară se referă la înfiinţarea şi utilizarea de către populaţiile membre a unei monede unice care să înlocuiască monedele naţionale.

Atingerea acestui obiectiv final trebuie susţinută de un ansamblu mai vast de măsuri cum ar fi:

• promovarea unei politici monetare unice, prin intermediul unei singure autorităţi monetare, dotate cu un grad substanţial de independenţă;

• urmărirea de către ţările participante a unor linii directoare comune de politică economică, pe baza recomandărilor Consiliului Uniunii Europene;

• gestionarea, în fiecare ţară membră, a finanţelor publice de o manieră compatibilă cu asigurarea stabilităţii macroeconomice.

Realizarea Uniunii Economice şi Monetare nu a reprezentat un ţel în sine, ci doar obiectivul de a aduce anumite beneficii asupre politicilor economice şi nu numai.

1.1. Fundamentele apariţiei Uniunii Economice Monetare

- Tratatul de la Maastricht

Începutul Uniunii Economice şi Monetare este marcat de semnarea Tratatului de la Maastricht (denumirea sa oficială fiind de Tratatul asupra Uniunii Europene) la data de 7 februarie 1992. Tratatul face referire la două aspecte pe care se axează strategiile de formare a UEM. În primul rând, stabileşte etapele pe care trebuie să le urmeze statele membre pentru a face parte din UEM, iar în al doilea rând menţioneză condiţiile ce trebuiesc îndeplinite de către participanţi.

Tratatul de la Maastricht a intrat în vigoare dupa ratificarea sa, la 1 noiembrie 1993. Marea Britanie semneză tratatul în ’92, dar îşi negociază dreptul de a decide dacă participă sau nu la Uniunea Economică Monetară rămânând în continuare membră a Uniunii Europene. De asemenea, Danemarca obţine dreptul de a participa la UEM doar după rezultatul pozitiv al unui referendum.

Etapele UEM

Tratatul de la Maastricht a prevăzut formarea UEM în 3 etape pe care le voi evidenţia în

următorul tabel:

Etapa Caracteristici

I

iulie 1990 –

decembrie 1993 • întărirea UEM prin acţiuni de realizare a Pieţei Unice;

• amplificarea coordonării politicilor economice şi monetare;

• pregătirea convergenţei economiilor naţionale;

• extinderea la monedele ţărilor a mecanismului de schimb SME şi creşterii rolului ECU;

• liberalizarea mişcărilor de capital între ţările membre;

II

ianuarie 1994 –

decembrie1998 • înfiinţarea Institutului Monetar European;

• adoptarea măsurilor necesare asigurării independenţei băncilor centrale;

• urmărirea îndeplinirii criteriilor de convergenţă pentru a participa la Uniunea Monetară;

• crearea Băncii Centrale Europene;

• eliminarea barierelor din circulaţia mărfurilor.

III

Ianuarie 1999 - 2002 • intrarea în funcţiune a Băncii Centrale Europene;

• introducerea monedei EURO în calitate de monedă de cont şi de rezervă;

• fixarea parităţilor între monedele ţărilor membre şi EURO.

Tabel nr.1: Etapele formării UEM (prelucrare personală)

Criteriile de convergenţă

Putem spune că, criteriile de convergenţă stabilite prin Tratatul de la Maastricht au rolul unor teste economice. Rezultatele acestora prezintă gradul de pregătire al unei economii pentru a putea participa la a III-a etapă a Uniunii Economice şi Monetare. Aceste criterii se referă la atingerea obiectivelor în domeniul inflaţiei, finanţelor publice, ratelor dobânzii şi cursurilor de schimb. Acestea se orientează pe două aspecte, şi anume cel monetar ( vizează direct stabilitatea preţurilor) şi cel ce vizează finanţele publice (reflectat în restrângerile referitoare la deficitul bugetar şi datoria publică).

Voi prezenta pe larg valorile ce trebuiesc atinse pentru a îndeplini cerinţele criteriilor de convergenţă în capitolul următor.

Principalul avantaj al criteriilor de convergenţă îl constituie claritatea. Scopul pentru care au fost create criteriile de convergenţă este acela de arăta că orice ţară care aderă la UEM este responsabilă din punct de vedere fiscal şi este suficient de convergentă pentru a garanta o singură politică monetară.