Fondul Monetar Internațional și relațiile acestuia cu România

Capitolul 1

Fondul Monetar International

1.1. Istoricul Fondului Monetar International

Fondul Monetar Interntional este o agentie specializata care are ca scop promovarea sigurantei economice la nivel mondial. A fost fondat in iulie 1944 in urma unei conferinte monetare organizata la Bretton Woods. In cadrul acestei conferinte se redacteaza proiectul de statut al FMI care va deveni text de referinta pentru functionarea Sistemului Monetar International .

In linii mari, orientarile FMI prevazute la aceasta conferinta sunt valabile si astazi.

Conferinta de la Bretton Woods s-a desfasurat pentru a analiza dezordinea economica generata de al doilea razboi mondial si pentru a cauta o modalitate de stabilitate economica la nivel international.

Pentru a evita instaurarea dezordinii monetare internationale, Statele Unite ale Americii si Marea Britanie decid sa puna fundamentele unui nou sistem international, capabil sa asigure stabilitatea economica mondiala dupa razboi.

Au fost propuse doua planuri:

a) Planul “White”, din partea Statelor Unite

b) Planul Keynes, din partea Marii Britanii.

Planul White pleaca de la ideea ca marea criza a anilor ’30 a fost provocata de supraevaluarea monedelor, ceea ce a provocat o puternica instabilitate a schimburilor si o frecventa devalorizare a monedelor nationale. El propune st se creeze un Fond de Stabilitate a Natiunilor Unite si a asocitiilor acestora, fond care sa impiedice revenirea la politici de schimb necooperatiste si sa acorde credite tarilor care vor sa-si apere monedele. Planul prevede, de asemenea, crearea unei Banci Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare, insarcinata sa finanteze reconstructia tarilor distruse de conflicte militare, precum si dezvoltarea economica a statelor slab dezvoltate.

Planul Keynes a aparut intr-o prima versiune in septembrie 1941 si reia ideea infiintarii unei banci supranationale. Acest organism, denumit in acest plan “Camera Internationala de Compensatie”, ar fi fost insarcinat sa efectueze o compensatie multilaterala intre bancile centrale si sa acorde credite tarilor in dificultate. Keynes prevede ca toate platile sa fie facute intr-o noua moneda cu acoperire in aur, pe care o denumeste bancor.

Desi elaborate separat, cele doua planuri coincid in privinta obiectivelor de atins, respectiv:

• stabilizarea cursului de schimb;

• restabilirea convertibilitatii libere a monedei;

• incurajarea comertului international;

• acordarea de finantari tarilor aflate in dificultate.

Statutul FMI cuprinde 31 de articole care definesc regulile si obiectivele sale de functionare. Principalele articole sunt cele care stabilesc rolul FMI, regimul schimburilor fixe si stabilitatea schimburilor, convertibilitatea monedelor si facilitatile de credit.

Conferinta de la Bretton Woods da nastere la trei organizatii:

• Fondul Monetar International

• Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (Banca Mondiala)

• Organizatia Comertului International.

In perioada 1945 -1970, Fondul Monetar International si celelalte organisme ale sale au reusit sa mentina un regim de schimburi fixe. In cursul perioadei de existenta a acestui regim, FMI joaca trei roluri succesive:

• incita statele membre sa adopte paritati fixe si sa faca dupa razboi in asa fel incat monedele sa fie liber convertibile;

• incurajeaza ajustarea economica in tarile industrializate, mai ales in cele europene;

• incearca, dar fara succes, sa salveze Sistemul Monetar International de marile dificultati pe care le traverseaza la sfarsitul anilor ’60, creand drepturile speciale de tragere

Resursele Fondului sunt asigurate din contributia statelor membre, prin plata unor cote in functie de puterea economica a fiecarei tari. Fiecare tara achita cota sa la Fond in proportie de 25% intr-una dintre valutele acceptate pe plan international (dolarul american, euro, yenul japonez sau lira sterlina) sau in DST, iar restul de 75% in moneda nationala. Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani. In urma unei majorari cu 45 % a cotei de subscriere incepand cu 22 ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridica in prezent la aproximativ 311 miliarde dolari SUA. Puterea de vot a fiecarei tari este proportionala cu cota subscrisa.

FMI raspunde in fata guvernelor din tarile membre. Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar si Monetar International si Consiliul Director. In varful structurii organizationale se afla Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii bancilor centrale sau ministrii de finante din fiecare dintre cele 184 de state membre. Toti guvernatorii se intalnesc o data pe an in cadrul Intalnirii Anuale a FMI si a Bancii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de membri si conduce activitatile curente. Directorul general al FMI este Rodrigo de Rato din Spania .

1.2. Obiective generale ale FMI

Fondul Monetar International (FMI) este o institutie financiara internationala care reuneste 184 de tari membre. Infiintat in iulie 1945, in urma Conferintei Natiunilor Unite de la Bretton Woods (SUA), FMI are ca principale obiective promovarea cooperarii monetare internationale, facilitarea expansiunii si cresterii echilibrate a comertului international, promovarea stabilitatii cursurilor de schimb, furnizarea de asistenta in scopul crearii unui sistem multilateral de plati si punerea la dispozitie a resurselor sale tarilor membre care se confrunta cu dezechilibre ale balantei de plati.

Articolul I din Acordul FMI stabileste principalele responsabilitati ale FMI: promovarea cooperarii monetare internationale; facilitarea expansiunii si cresterii echilibrate a comertului international; promovarea stabilitatii cursurilor de schimb; furnizarea de asistenta in scopul crearii unui sistem multilateral de plati; punerea la dispozitie a resurselor sale tarilor membre care se confrunta cu dezechilibre ale balantei de plati.

1.3. Functiile Fondului Monetar International

In atingerea obiectivelor stabilite, FMI indeplineste 3 functii principale : supraveghere, asistenta tehnica si creditare. De la infiintarea sa in decembrie 1945, scopurile urmarite de FMI au ramas neschimbate, dar operatiunile sale, care includ supravegherea si asistenta financiara si tehnica, au evoluat pentru a raspunde cerintelor economiei mondiale in schimbare.

1.3.1. ImprumuturIle FMI

Pentru a elimina riscul de lichiditate cu care FMI s-a confruntat in perioadele de puternice tensiuni financiare, Fondul a decis recurgerea la imprumuturi pentru marirea resurselor .

Aceste imprumuturi permit Fondului sa dispuna de lichiditati importante, pe care le poate utiliza in caz de criza financiara grava.

Recurgerea la imprumuturi risca sa schimbe natura Fondului, facandu-l sa semene mai mult cu o banca care se imprumuta pentru a-si finanta creditele, asa cum face Banca Mondiala.

Tarile membre au decis insa ca Fondul trebuie sa ramana o institutie ale caror resurse provin, in mod esential, din cotele parti, si au impus un plafon echivalent cu 60% din valoarea totala a acestora ca fiind suma totala pe care FMI poate sa o imprumute pentru a-si asigura lichiditatile.

In 1963, singurul imprumut disponibil era cel cunoscut sub denumirea de “Acordul general de imprumut”. El este contractat de tarile componente ale Grupului celor 10 tari cel mai puternic industrializate, carora li s-au adaugat Elvetia si Arabia Saudita.