Forme ale Fraudei Fiscale și Premise ale Producerii Acesteia

Prefaţă

Mijloacele de finanţare şi de susţinere a activităţilor statului sunt formate în mare parte din venituri fiscale, respectiv din impozite şi taxe. Numărul tot mai mare de impozite şi taxe cuprinse în obligaţia fiscală şi numărul mare de persoane asupra cărora se resfrâng nu a făcut decât să stimuleze în toate timpurile ingeniozitatea în găsirea unor metode eficiente de a le evita.

Contribuabili urmăresc aproape întotdeauna să pună interesele lor înaintea intereselor generale ale societăţii. Cei mai mulţi văd impozitul mai mult ca un prejudiciu şi nu ca o legitimă contribuţie la efectuarea cheltuielilor publice. Este bine de ştiut că încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat diferite metode ca să-şi micşoreze obligaţiile fiscale. Sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor, a înşela fiscul, se consideră o probă de pricepere şi nu de necinste. Există, prin urmare, în însăşi natura omenească acest spirit de a se sustrage de la obligaţiile fiscale, creându-se un fel de sentiment de amoralitate fiscală.

Evaziunea fiscală este rezultanta imperfecţiunilor şi neclarităţilor din legislaţia fiscală.precum şi a metodelor de determinare a bazelor impozabile şi a impozitelor. În condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, legislaţia economică şi financiară a fost elaborată cu întârziere, neadaptată la realităţi, încercând să împace atât imensul aparat de stat birocratic, cât şi să stimuleze iniţiativa privată. Însă rezultatele acestor măsuri au fost: blocarea sistemului economic, respingerea potenţialilor mari investitori, scurgerea fără control peste hotare a avuţiei naţionale şi concentrarea artificială a unor importante valori materiale şi băneşti în mâinile câtorva oameni de afaceri. Dacă la aceste fenomene se adaugă necunoaşterea de către funcţionarii aparatului de stat a mercanismelor de funcţionare a economiei de piaţă, precum şi corupţia ce a cuprins aceste categorii profesionale a rezultat mediul economico-social favorizant pentru economia subterană.

Înmulţirea cazurilor de neevidenţiere corectă a operaţiunilor economice, înregistrările fictive în contabilitate, înfiinţarea unor agenţi economici având ca scop efectuarea unei singure operaţiuni de amploare neînregistrată în evidenţe şi apoi abandonate în totalitate, distrugerea intenţionată de documente, diminuarea cotei de avans comercial practicat, folosirea unor evidenţe duble, întocmirea şi prezentarea de date nereale în balanţe şi bilanţuri, ascunderea unor activităţi comerciale,etc au făcut necesară luarea de către factorii de decizie a unor măsuri de combatere şi de prevenire a fenomenului de evaziune fiscală.

Cap.1. Evaziunea fiscală: concept şi forme

1.1. Definirea evaziunii fiscale

Practica financiară confrmă că unele persoane juridice şi fizice urmăresc să se sustragă de la plata impozitelor şi taxelor către bugetul statului. Modalităţile, căile sau procedeele utilizate de contribuabili pentru a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, în scopul protejării într-o măsură cât mai mare a veniturilor proprii sau a averii de la impozitare, pot fi denumite ca fiind eludarea fiscală. Aceasta poate fi definită ca un mod de evitare, de ignorare sau de ocolire intenţionată a plăţii sarcinii fiscale de către cei cărora le-a fost stabilită. Eludarea fiscală se realizează prin două căi, acestea fiind repercusiunea impozitelor şi evaziunea fiscală.

a) Repercusiunea impozitelor reprezintă procesul prin care se realizează evitarea suportării obligaţiilor fiscale deja plătite, prin transferul sarcinii de plată asupra altor contribuabili, alţii decât subiectul impozitului;

b) Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale;

Acestea se deosebesc prin efectul asupra resurselor statului, în cazul repercusiunii fiscale statul încasează impozitul preconizat, deci nu pierde, pe când în cazul evaziunii fiscale statul pierde iar evazionistul câştigă Având în vedere influenţa negativă pe care o are evaziunea fiscală asupra resurselor statului aceasta va reprezenta obiectul studiului în continuare.

În lucrările de specialitate precum şi în legislaţie întâlnim definiţii mai succinte sau mai elaborate, fiecare încercând să realizeze o descriere cât mai exactă a ceea ce înseamnă evaziunea fiscală.

Astfel, Legea 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale în România, oferă o definiţie în sensul dat evaziunii de dicţionarele noastre explicative, conform acesteia evaziunea fiscală reprezintă ,,sustragerea prin orice mijloace în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor şi fondurilor speciale extra-bugetare, de către persoanele fizice şi persoanele juridice române şi străine denumite contribuabili’’. Evaziunea fiscală este o utilizare abilă a posibilităţilor oferite de lege de a se sustrage de la plata impozitului şi taxei.