Importanța resurselor de finanțare externă în activitatea bancară - studiu de caz - Raiffeisen Bank România

Importanta resurselor de finantare externa in activitatea bancara

Introducere

In literatura de specialitate se foloseste adesea termenul de „reglementari bancare si prudentiale” pentru a se sublinia faptul ca exista o reglementare prin legi si alte norme asimilate pentru a asigura un cadru legal necesar desfasurarii activitatii bancare si pentru statuarea unor relatii responsabile intre banci si clientii lor.

Reglementarile prudentiale reprezinta o masura necesara si utila pentru a preveni inclinatia managerilor catre profituri mari si rapide care adesea implica renuntarea la cele mai elementare masuri preventive. Necesitatea unei atitudini prudentiale impuse bancilor prin lege decurge, in primul rand din rolul bancilor, a sistemului bancar in economie. Situatia economica si financiara a agentilor economici si a persoanelor fizice este imbinata in procesul serviciilor bancare si orice destabilizare a bancilor poate conduce la multiple fenomene de criza in economie, in viata intreprinderilor si a familiilor.

Reglementarile prudentiale au ca sfera de aplicabilitate spatiul national facand referiri directe catre legile si normele statuate de fiecare tara. Cresterea continua a riscurilor bancare in epoca contemporana, concomitent cu intensificarea relatiilor de colaborare, a dus la internationalizarea reglementarilor, in sensul elaborarii unor norme nationale conform principiilor acceptate de mai multe tari, de genul grupurilor internationale de studii organizate de Banca Reglementelor Internationale de la Basel sau aplicarea normelor comunitare, elaborate sub forma directivelor europene, In sistemul Uniunii Economice Europene.

Reglementarile elaborate de Banca Nationala a Romaniei sunt aliniate la standardele internationale in materie, fiind in concordanta atat cu principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel privind activitatea de supraveghere bancara, cat si cu Directivele Uniunii Europene privind reglementarea activitatii institutiilor financiare si de credit.

Legea bancara romana stabileste prin reglementari cerintele prudentiale, ca norme de reducere a expunerii la risc, de constituire a unor resurse de acoperire a pierderilor rezultate din realizarea riscurilor sau masuri de limitare a efectelor negative ale infaptuirii riscurilor. Normele bancare impun bancilor un comportament obligatoriu comensurat prin anumiti parametrii.

Sectorul bancar este unul dintre cele mai reglementate sectoare din intreaga societate, iar regulile privind capitalul bancar reprezinta ponderea cea mai semnificativa din aceste reglementari. Aceasta importanta deosebita care se acorda capitalului bancar se datoreaza faptului ca bancile sunt, de fapt intermediari pe piata financiara, si astfel nu-si folosesc decat intr-o masura foarte mica propriile resurse.

1. Structura capitalului bancar

Capitalul bancar joaca un rol important incepand cu constituirea bancii si continuand cu perioada de functionare pana la lichidare. Teoretic, capitalul bancar indeplineste urmatoarele functii:

- protejeaza deponentii in eventualitatea insolvabilitatii si lichidarii bancii;

- absoarbe pierderile neanticipate pentru a mentine increderea , astfel, ca in conditii de stres, banca sa-si poata continua activitatea;

- serveste la achizitionarea de cladiri si echipamente pentru desfasurarea activitatii;

- serveste ca o limita impusa pentru expansiunea nejustificata a activelor.

Functia esentiala a bancii este aceea de a asigura publicul si autoritatile asupra stabilitatii bancii. In vederea satisfacerii nevoilor de capital managementul bancar trebuie sa ia in consideratie urmatoarele elemente:

- reglementarile bancare privind capitalul bancii;

- posibilitatile bancii de crestere a capitalului.

Practica internationala a promovat si comunitatea bancara mondiala a confirmat necesitatea structurarii capitalului bancar, conform Regulamentului BNR si al CNVM nr.18/23/2006, privind fondurile proprii ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii, in doua parti si anume fonduri proprii de nivel 1 si fonduri proprii de nivel 2.

Fondurile proprii ale sucursalelor din Romania ale institutiilor de credit din state terte sunt reprezentate de fondurile proprii de nivel 1. Elementele component ale fondurilor poprii trebuie sa poata fi utilizate in orice moment si cu prioritate pentru a absorbi pierderile, sa nu implice costuri fixe pentru institutia de credit si sa fie fectiv puse la dispozitia acesteia, respectiv sa fie integral platite.

1.1. Fondurile proprii de nivel 1 sunt compuse din:

- Capitalul social subscris si varsat, cu exceptia actiunilor preferentiale cumulative sau, dupa caz, capitalul de dotare pus la dispozitia sucursalei din Romania de catre institutia de credit din statul tert;

- Primele de capital, integral incasate, aferente capitalului social;

- Rezervele legale, statutare si alte rezerve, precum si rezultatul reportat pozitiv al exercitiilor financiare anterioare, ramas dupa distribuirea profitului, in afara sumelor existente In sold reprezentate de: fondul pentru cresterea surselor proprii de finantare si alte fonduri constituite in vederea efectuarii unor plati pentru necesitatile casei centrale si ale cooperativelor de credit, fondul social si fondurile de natura fondului social constituite potrivit prevederilor statutare si rezerva mutuala de garantare.

- Profitul net al ultimului exercitiu financiar, reportat pana la repartizarea sa conform destinatiilor stabilite de adunarea generala a actionarilor (AGA), in limita sumei ce se intentioneaza a se repartiza pe oricare dintre destinatiile prevazute in punctele anterioare;

Pentru determinarea nivelului fondurilor proprii de nivel 1 se deduc urmatoarele elemente:

- Valoarea de inregistrare in contabilitate (cost de achizitie) a actiunilor proprii detinute de institutia de credit