Importanța strategiei pentru dezvoltarea serviciilor bancare

1. Importanta strategiei pentru dezvoltarea serviciilor bancare

Importanta strategiei pentru dezvoltarea serviciilor bancare rezulta din reliefarea neajunsurilor si a dificultatilor generate de absenta ei. Astfel, fara strategie pot aparea dezechilibre, falimente (precum cele din perioada imediat urmatoare anului 1990 – Dacia Felix, Agricola), ce pot atrage neincrederea populatiei in stabilitatea si siguranta sectorului bancar. In prezent se pune mare accent pe strategia de urmarire a riscului bancar si pe controlul gradului de indatorare al persoanelor fizice si juridice care solicita credite conform Acordului Basel II.

Dupa aderarea la Uniunea Europeana, Romania, si implicit toate sectoarele bancare, trebuie sa-si redefineasca strategia de dezvoltare pe termen scurt si mediu, datorita concurentei din partea institutiilor din Uniune. Astfel, de la 1 ianuarie 2007 , 77 de institutii de credit europene au notificat BNR pentru a oferi servicii financiare in mod direct pe piata romaneasca, in baza liberei circulatii a serviciilor financiare. Printre acestea se numara multe nume cu mare greutate, prezente sau nu in mod direct pe piata, precum Barclays Bank, BNP Paribas, Credit Suisse, Danske Bank, Goldman Sachs, HSBC.

2. Analiza strategica a serviciilor bancare.

Integrarea sistemului bancar romanesc in UE va implica o serie de costuri semnificative ce vor afecta profitabilitatea bancilor.

Cresterea concurentei va genera:

- investitii semnificative din partea bancilor pentru a-si dezvolta retelele de sedii, pentru a implementa noi tehnologii (ATM-uri, POS-uri , e-banking, vall center etc) precum si campanii de promovare din ce in ce mai agresive.

- venituri mai mici din dobanzi, ca urmare a diminuarii marjelor de dobanda. Cu toate acestea, o data cu dezvoltarea de produse si servicii bancare si cu cresterea gradului de bancarizare, se va produce si o crestere a veniturilor non-dobanda (comisioane si speze bancare), care vor compensa in mare parte cheltuielile cu investitiile.

- introducerea tehnologiei informatiilor si comunicatiilor in activitatea bancara ce va conduce la cresterea productivitatii muncii personalului bancar si va diminua cheltuielile legate de managementul numerarului.

Cu alte cuvinte, pe termen scurt, profitabilitatea bancilor va avea de suferit, insa, o data cu adaptarea la noile conditii si amortizarea investitiilor, activitatea bancara va inregistra o profitabilitate mai ridicata, dar nu in aceeasi masura cu cea inregistrata inainte de momentul integrarii in UE.

A. Evoluţia indicatorilor macroeconomici

În anul 2003 economia românească a continuat tendinţele favorabile din anii anteriori în privinţa creşterii economice, dezinflaţiei, controlului deficitului bugetar si reducerii şomajului. Totuşi, cererea internă – stimulată de expansiunea rapidă a creditului, de majorarea salariilor reale şi, într-o anumită măsură, de creşterea arieratelor – a înlocuit exporturile ca principal motor al creşterii. Deteriorarea poziţiei contului curent rezultată din expansiunea cererii interne pune în lumină nevoia de consolidare a tendinţelor pozitive din economia românească. A devenit din nou evident că pentru susţinerea acestor tendinţe şi evitarea derapajelor sunt necesare accelerarea măsurilor de

restructurare la nivel microeconomic şi adoptarea unei conduite macroeconomice prudente în continuare.

Obiectivele programului economic pentru anul 2003 au fost în cea mai mare

parte îndeplinite:

– creşterea PIB, prognozată iniţial la 5,2 la sută şi revizuită ulterior la 4,8 la sută,

a atins nivelul de 4,9 la sută, performanţă care situează România pe locul al

treilea între cele douăsprezece ţări candidate1 la integrarea europeană;

– rata inflaţiei, exprimată prin preţurile de consum (decembrie/decembrie), s-a

situat la 14,1 la sută, în imediata apropiere a obiectivului iniţial de 14 la sută;

– deficitul bugetului general consolidat a fost de 2,3 procente din PIB2, sub

nivelul programat iniţial, de 2,65 la sută din PIB;

– deficitul contului curent al balanţei de plăţi a crescut la 5,7 procente din PIB,

faţă de o estimare iniţială de 5 la sută din PIB, în condiţiile expansiunii cu

precădere a cererii interne;

– rezervele oficiale s-au majorat până la 7,5 miliarde euro la sfârşitul anului,

reprezentând echivalentul a 4,1 luni de importuri de bunuri şi servicii;

– rata şomajului a continuat să scadă, ajungând la 7,2 procente.

Evoluţiile înregistrate în 2003 au ridicat din nou problema ritmului şi structurii

creşterii economice. O dinamică alertă a PIB este dezirabilă din perspectiva recuperării

decalajului faţă de statele membre UE, însă sustenabilitatea acesteia pe termen mediu şi lung este condiţionată de caracteristicile modelului de creştere economică aplicat. Preluarea de către consumul intern a rolului de motor al creşterii economice prezintă anumite riscuri în ceea ce priveşte controlul inflaţiei şi echilibrul extern. Manifestarea acestor riscuri, cu implicaţii negative asupra credibilităţii politicilor promovate de autorităţi, este cu atât mai probabilă într-o economie insuficient restructurată, cu un nivel încă nesatisfăcător al investiţiilor străine directe, cum este cazul României. Capacitatea limitată a ofertei autohtone de a satisface cererea internă a făcut ca echilibrul pieţei interne şi continuarea dezinflaţiei să nu poată fi realizate decât pe seama creşterii importurilor. Finanţarea acestora s-a efectuat în cea mai mare parte prin fluxuri autonome, ceea ce reprezintă un pas înainte comparativ cu finanţarea din împrumuturi publice sau garantate public. Formula optimă de finanţare a deficitului o reprezintă investiţiile directe de capital, dar, deşi acestea au crescut în 2003, ponderea lor în finanţarea deficitului de cont curent a rămas relativ scăzută.