Investițiile Străine Directe în România

Investiţiile străine directe de capital

Definire. Rol

Investiţiile străine directe sunt definite ca proprietatea directă sau indirectă a unei entităţi străine de a deţine cel puţin 10% din acţiunile cu drept de vot ale unei întreprinderi. O investiţie directă străină poate însemna o achiziţie, o fuziune, o nouă fabrică, extinderea fabricii sau o absorbire. Această definiţie este considerată cea mai bună, aşa că va fi folosită când vom discuta investiţiile directe străine.

Sunt cel puţin patru caracteristici care le disting direct de portofoliul de investiţii:

1. Un aspect fundamental al investiţiilor directe, ca opuse investiţiilor de portofoliu aste că investitorul cumpără puterea de a exercita controlul asupra managementului investiţiei şi tocmai de aceea nu implică doar capital. Acest lucru implică abilităţi manageriale şi tehnice sau cunoştinţe de marketing. Puterea controlului va varia în funcţie de distribuţia acţiunilor în firma respectivă. Explicaţia acestui fapt este aceea că dacă un investitor deţine peste 30% din acţiunile unei companii şi nici un alt investitor nu deţine mai mult de 10% aste foarte posibil să fie apt de a exercita controlul cu toate că este minoritate, nedeţinând 51% din acţiunile unei companii.

2. O altă diferenţă fundamentală este ţinta finală a investitorului direct ţi a investitorului de portofoliu. Capitalul de portofoliu are tendinţa de a se muta în unele sectoare din ţări străine care au un avantaj asupra respectivelor sectoare interne. Acest avantaj va fi reflectat de un profit superior. Acest lucrul impus este posibil să se întâmple cu o investiţie directă intr-o industrie în care ţara sursă are avantajul dar unde acest avantaj poate fi transferat unei ţări străine în folosul acesteia.

3. Vasta majoritate a investitorilor de portofoliu este realizată de persoane fizice sau instituţii şi nu de persoane juridice, de companii. Ei au tendinţa să investească în persoane fizice şi instituţii străine prin intermediul mecanismului pieţei de capital străin. În cazul investiţiilor directe străine este normal să fie făcut de companii. Poate implica cumpărarea unei întregi companii sau numai unei părţi din aceasta constituind un schimb de proprietate sau, alternativ, poate consta în clădirea unei întregi noi fabrici în străinătate într-o formă pe ?verticală sau orizontală? , cu toate că acestea, reprezentând încă o extensie geografică a acestei firme. Acestea pot fi motivele diferite de maximizare a profitului imediat. Rezultatul analizei generale făcute la CERT a confirmat acest lucru.

4. Investiţiile directe străine nu necesită un flux de capital de la o ţară la alta. Economişti obişnuiau să se gândească la investiţiile directe ca la o mişcare internaţională a capitalului ce poate avea forme diverse, de exemplu noi acţiuni, anumite forme de obligaţiuni, vânzări-cumpărări ale acţiunilor şi obligaţiunilor existente prin schimburile de titluri de valoare sau printr-o varietate de forme şi instrumente de credit pe termen scurt. Singura diferenţă pe care economişti ar accepta-o a fost aceea că investiţiile directe sunt însoţite de grade diferite de control şi mişcare de management şi tehnologie.

Investiţiile directe străine pot să joace un rol crucial în restructurarea şi refacerea economică românească pe o creştere susţinută. Firmele vestice prin introducerea tehnologiei de vârf şi a modelelor de management modern la filialele lor deschise România vor pune sub presiune companiile româneşti care vor fi obligate, la rândul lor, să realizeze astfel de îmbunătăţiri.