Modalități de acoperire a riscului valutar. explicări și exemplificare

1. Piaţa valutară

Având în vedere numeroasele opere despecialitate, marii economişti de seamă au afirmat faptul că, piaţa valutară reprezintă acel sistemul de relaţii financiar-valutare prin intermediul căruia se desfasoară vânzarea şi cumpărarea de valută efectivă sau în cont, precum şi vânzarea-cumpărarea de devize (bilete la ordin) exprimate în monedă straină. Această activitate de vânzare-cumparare de valute/devize reprezintă un gen specific de comerţ, iar în cazul acestui gen, moneda este tratată ca o marfă.

Piaţa valutară este reprezentată de instituţiile precum: băncile autorizate să participe la acest comerţ specific, unde autorizarea se face de către Banca Centrală, casele de schimb autorizate şi alte instituţii financiar-valutare abilitate în acest sens. Ceea ce rezultă în urma acestui comerţ este un preţ, cunoscut su numele de cursul valutar, ce depinde de condiţiile de cerere şi ofertă existente pe piaţă, acest preţ putând fi limitat din punct de vedere legal.

Această piaţă valutară este supusă unor reglementări naţionale, de exemplu cea din Romania este diferită de cea din Franţa, dar pe lângă aceste pieţe valutare naţionale care au o legislatie specifică apar şi situaţii în care pieţele valutare au caracter internaţional, deservind interesele unor zone. Aceste zone, sunt unele extrem de importante din punct de vedere economic, în care bursele joaca un rol foarte important cum ar fi cele din: Frankfurt, Tokyo, Londra sau New York. Aceste pieţe cu caracter internaţional reprezintă exceptări de la legislaţia naţională, fapt ce le face mult mai atractive.

Piaţa valutară este constituită dintr-o reţea de telecomunicaţii între bănci sau intermediari specializaţi cunoscuţi sub numele brokeri. Tranzacţiile pe aceasta piaţa se efectueaza prin telefon, telex sau prin intermediul reţelelor de informare. Esenţialul schimbului este unul scriptic: tranzacţiile sunt efectuate pe bază de virament între conturile bancare. Toţi agentii economici care efectuează operaţiuni cu monede străine participă, direct sau indirect la funcţionarea pieţei valutare.

Influenţele pe această piaţă sunt multiple, dar factorii care condiţionează dezvoltarea pieţei valutare sunt: tendinţa de liberalizare a comerţului mondial, fapt ce duce la creşterea schimburilor economice dintre state, care determină nu în ultimul rând creşterea rolului pieţelor valutare, creşterea ponderii creditului internaţional în volumul tranzacţiilor comerciale externe, creşterea ponderii anumitor valute naţionale în ansamblul schimburilor economice, creşterea penuriei de lichiditate în special aplicată în ţările în curs de dezvoltare. Acest lucru este combatut de către organismele financiare al căror rolul este, adică oferirea de soluţii pentru acoperirea acestei nevoi permanente de resurse financiare.

Actorii pe piaţa valutară sunt menajele ce au nevoie de devize pentru deplasări în străinatate, intreprinderile ce solicita devizele pentru a-şi plătii furnizorii în străinantate sau pentru a efectua plasamente financiare. Bănciile şi intermediarii specializaţi sunt singurii care intervin pe piaţa valutară. În cadrul băncilor, un rol important il au cambiştii, care încep prin a compensa între ei ofertele şi cererile clientelei pentru aceiaşi deviză.

Uneori, pe piaţa valutară, tranzacţiile se desprind de activităţile economice propriu-zise. În acest sens avem:

- speculaţia valutară: reprezintă o operaţiunea de vânzare/cumparare care nu are o baza economică propriu-zisă, realizându-se numai în scopul obţinerii anumitor căştiguri,de cele mai multe ori nemeritate, în acest sens se speculează diferenţele de curs valutar care apar între perioade de timp diferite, locuri diferite. În acest joc, în marea majoritate a cazurilor, câştigă cel care apreciază corect trendul cursului valutar.

- arbitrajul valutar: reprezintă o operaţiune asemănătoare speculaţiei valorii, cu deosebirea că se realizează numai de către bănci şi valorile puse în circulaţie şi manipulate sunt mult mai mari.

- intervenţia statului: este tot o operaţiune ce semnifică vânzarea sau cumpărarea masivă de valută în scopul menţinerii cursului valutar al monedei naţionale. Intervenţia statului trebuie facută în corelaţie cu politica financiar-valutară a statului şi cu dezvoltarea economico-socială a ţării.