Modalități de Plată și Credit

INTRODUCERE

Inventând moneda, omenirea a făcut un mare salt spre viitor ; dar, ca şi roata, superba invenţie economică (comparabilă cu descoperirea scrisului) nu a adus numai efecte utile, ci si numeroase . accidente !

Prin teoria, modelele, principiile şi instrumentele utilizate, disciplina universitară referitoare la fenomenul mondo-financiar şi monetar ne-a dat posibilitatea să ne aventurăm ceva mai “liberi” în zona producerii, evaluării reparaţiei, schimbului şi consumului de valoare gestionată în context internaţional, zonă care angajează personae, firme, economii naţionale, instituţi regionale şi internaţionale .

Schimburile comerciale internaţionale implică realizarea de contacte şi contracte între diferite personae,firme,state realizând astfel colaborări de natură economică, financiar-bancară şi interumană .

Acest motiv mi-a trezit un interes pentru a vedea mai exact cum se derulează tranzacţiile şi modalităţile de plată internaţionale, tehnicile de plată şi creditare .

De aceea am ales tema “Modalităţi de plată utilizate în tranzacţiile comerciale internaţionale”

Pentru derularea corespunzătoare a plăţilor internaţionale, un rol însemnat îl au anumite reglementări recunoscute si acceptate în relaţiile bancare .

Regulile şi uzanţele internaţionale privind creditele documentare, regulile uniforme pentru incasso-uri , elaborate de Camera de Comerţ internaţional de la Paris.

În prima parte a lucrări am pus accent pe modalităţi de plată şi creditare, şi mai exact pe : virament,cec , circuitul cecului şi al eurocecurilor, pe cambie şi mai nou pe cartea bancară (cardul) aproape nelipsit din modul de plată a publicului larg.

Partea a doua a lucrării este dedicată tehnicilor de decontare, contractelor internaţionale,facturarea şi încasarea contravalori mărfurilor prin sistemul cel mai sigur, în opinia mea,acreditivul documentar, reprezentând o garanţie pe care banca o alocă ambelor părţi, privind reuşita tranzacţiei comerciale pe care părţile o solicită.

Studiul de caz întăreşte cele subliniate, prin derularea efectivă a efectuări unei tranzacţii fictive, între două părţi contractante din ţări diferite pe baza acreditivului documentar .

Desfăşurarea activităţii economice si financiar-monetare pe plan internaţional presupune, în mod obligatoriu, o amplă comunicare bazată pe o gândire profună şi rapidă, proces în care modalităţile de plată internaţionale şi creditarea deţine o poziţie-cheie.

CAPITOLUL I

MODALITĂŢI DE PLATA ŞI CREDIT

Relaţiile economice internaţionale presupun folosirea a numeroase instrumente si modalităţi de plată care angajează instituţii financiar-bancare, societăţi comerciale şi alti agenti economici. In cadrul instrumentelor folosite în plaţile internaţionale locul hotărâtor il deţin titlurile de credit pe termen scurt exprimate in monedă straină.

Prin modalităţile de plată în relaţiile economice internaţionale se înţelege mecanismul, tehnica şi procedurile prin care preţul mărfurilor, contravaloarea lor, se transmit de la importator la exportator .

Principalele titluri de credit pe termen scurt :cambia (trata), biletul la ordin şi cecul, folosite in mod curent in afaceri comerciale, sunt denumite si efecte de comerţ.

Funcţionarea instrumentelor de plata şi de credit este, in general, reglementata juridic pe plan naţional, dar prin semnarea unor convenţii internaţionale s-a urmărit uniformizarea normelor naţionale in acest domeniu .

Numai băncile, ca instituţii financiare, au puterea de a asigura lichiditaţile necesare operaţiunilor monetare si valutare din economie. Lichiditaţile sunt procurate prin banci ceea ce inseamna ca participanţii la sistemul si operaţiunile de plata sunt moneda, bancile, banca centrală, casele de compensaţii , alte instituţii financiare, agenţi economici si persoane fizice .

Pe măsura dezvoltării schimbului modernizării economiei s-a impus în tranzacţiile interne şi internaţionale în monedă scripturală ( monedă în cont ), s-a amplificat circuitul instrumentelor de plată şi credit iar recent s-a trecut la „era electronică” în domeniul plăţilor, prin folosirea cărţilor bancare (carduri ) şi informatizarea sistemelor de decontare .

1.1 Viramentul

Moneda scripturală ( sau banii de cont ) reprezinta disponibilităţi băneşti aflate in conturile bancare şi circulând între aceste conturi prin operaţii de virament.

Viramentul este operaţiunea efectuată de o bancă , pe baza dispoziţiei clientului sau , de transfer al unei sume de bani din contul clientului respectiv in contul beneficiarului desemnat , prin debitarea contului clientului şi creditarea contului beneficiarului .

În operaţiunile de comerţ exterior , viramentul constă in ordinul dat de debitor (importator) băncii sale de a transfera din contul sau in contul creditorului (exportator) la banca acestuia o suma de bani reprezentând contravaloarea mărfii . Ca atare , apar două aspecte specifice : plata in valută ( devize ) si transferul internaţional al fondurilor .

În cazul în care se solicita plata in devize , iar clientul băncii nu are cont valutar , banca importatorului va proceda la cumpararea de devize , debitarea contului importatorului şi efectuarea viramentului catre exportator .