Organizarea și Funcționarea Sistemului Bancar

INTRODUCERE

Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de institutii financiar-bancare care functioneaza intr-o tara, raspunzand necesitatilor unei etape a dezvoltarii social-economice.

In general, sistemul bancar dintr-o tara cuprinde:

- cadrul institutional, format din:

o banca centrala cu rol de coordonare si supraveghere,

o banci comerciale si alte institutii financiare asimilate acestora;

- cadrul juridic, format din ansamblul reglementarilor care guverneaza activitatea bancara.

In evolutia sa, sistemul bancar parcurge faze de specializare si sectorizare. Specializarea bancara reprezinta orientarea activitatii diferitelor banci doar spre anumite servicii, operatiuni, produse bancare. Notiunea de sectorizare poate fi definita ca fiind un tip aparte de specializare ce consta in orientarea activitatii bancare spre anumite domenii de activitate economica.

Intr-o economie de piata, sistemul bancar indeplineste functia de atragere si concentrare a economiilor societatii si de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv si impartial de alocare a creditului, catre cele mai eficiente investitii. In indeplinirea acestei functii, bancile, ca verigi de baza ale sistemului, urmaresc modul in care debitorii utilizeaza resursele imprumutate. Bancile asigura si faciliteaza efectuarea platilor, ofera servicii de gestionare a riscului si reprezinta principalul canal de transmisie in implementarea politicii monetare.

Prin activitatea de colectare de resurse financiare, concomitent cu plasarea lor pe piata prin intermediul creditelor si a altor operatiuni pe piata financiara, bancile indeplinesc rolul de intermediari intre detinatorii de capitaluri si utilizatorii acestora.

In vederea realizarii obiectivelor finale, banca centrala urmareste stabilitatea valorii interne si externe a monedei nationale, concomitent cu punerea la dispozitia economiei nationale a cantitatii optime de moneda necesara cresterii economice. Sistemul bancar, transformand resursele pe care mediul economic i le pune la dispozitie, se constituie ca subsistem al macrosistemului economico-social.

CAPITOLUL 1 Originile sistemului bancar

1.1 Istoria sistemului bancar

Istoria sistemului bancar isi gaseste originile in trecutul indepartat, existand marturii foarte vechi ce atesta practica unor activitati care intr-o forma mai mult sau mai putin evoluata se pot constitui ca primii pasi pe taramul practicii bancare. Exista diferite pareri cu privire la originea bancilor. Unii cercetatori apreciaza ca primii bancheri au fost cei ce efectuau schimbul de bani, moment asociat aparitiei si circulatiei monedei metalice. Dupa alti cercetatori, notiunea de banca este asociata momentului in care un grup de persoane a avut idea sa primeasca disponibilitati banesti, sub forma de depuneri de la cei ce doreau sa faca economii si, in baza acestor depozite, sa ofere imprumuturi celor care aveau nevoie de fonduri suplimentare.

Primele dovezi ale unei activitati bancare se regasesc in Orientul Apropiat (Babilon) si Egiptul Antic. In acea perioada templele erau, deopotriva, loc de rugaciune si loc de pastrare a banilor si tezaurelor. Au fost descoperite marturii scrise privind activitatea de depuneri si imprumuturi efectuata de temple. Increderea pe care o aspirau templele furniza intermedierea monetara, asemanator bancilor de mai tarziu. Detaliile referitoare la depozite, imprumuturi, dobanda perceputa si rambursarea creditelor se gasesc deja in Codul lui Hammurabi, descoperit la Susa, in anul 1901. In secolul VI i.Ch. orase-state si temple din Grecia Antica au inceput sa emita monede proprii. Datorita faptului ca fiecare oras-stat isi avea moneda proprie a aparut necesitatea schimbarii valutare. In aceeasi perioada, preotii ofereau imprumuturi taranilor, iar unele persoane specializate in “negotul cu bani” ofereau aceleasi servicii altor categorii sociale. In timp, acesti “creditori”, cunoscuti sub denumirea de “trapeziti” au inceput sa perceapa dobanzi foarte mari, generand multe nemultumiri in randul populatiei.

Drept urmare, unele cetati grecesti au decis sa creeze banci publice. Aceste institutii erau conduse si controlate de agenti publici in faza unor norme ce pot fi asociate primelor reglementari statale cu privire la activitatea bancilor.

In perioada timpurie a dezvoltarii imperiului roman, romanii nu s-au aratat interesati in activitati specifice bancilor. Insa, pe masura ce au cucerit teritoriile grecesti si au vazut cum functionau bancile, au inteles importanta lor. Foarte curand dupa aceea in intregul imperiu roman au aparut atat banci de stat cat si private. Pentru facilitatile de imprumut acordate, aceste banci aveau permisiunea, sa solicite plata unei taxe al carei nivel nu era limitat. Exceptie faceau bancile din Roma unde, pentru aceste taxe, a fost fixata o limita serioasa. Este interesant de remarcat faptul ca aceste banci nu putem sa perceapa comisioane pentru serviciile acordate. Totodata, bancile furnizau clientilor situatii ale conturilor pentru operatiunile efectuate. Din aceste informatii se observa ca serviciile oferite clientilor erau in proces de diversificare.

In Evul Mediu, manastirile, ca si templele din Egiptul sau Grecia Antica, au continuat sa joace un rol important in efectuarea unor activitati specific bancare. Desi oficial, nu aveau voie sa perceapa dobanzi, foloseau alte metode pentru a perceperea comisioanelor pentru credite acordate etc.

La sfarsitul sec. al IX-lea activitatile in acest domeniu s-au retras datorita cruciadelor si patrunderii in spatiul europene a popoarelor migratoare. Primele institutii de tip efectuau preponderent operatiunii de transfer (ceea ce azi se cunoaste sub denumirea de casa de compensare), astfel incat sistemul de plati sa devina mai eficient. Prima banca de acest tip a fost Banca Venetiei, creata in 1171 si recunoscuta oficial in 1597 ca Banca de Rialto.

1.2 Originile sistemului bancar in SUA

Prima banca centrala, Banca Americii de Nord, a fost supravegheata prin Congresul Continental de catre Robert Morris (congressman si bancher), in primavara anului 1781, dupa cum arata Murray Rothbard in The Mystery of Banking. Morris a fost contractor pentru armata in timpul Razboiului Civil. El a fost de asemenea "conducatorul puternicelor forte nationaliste" din noul stat.

Principalul obiectiv al nationalistilor, cunoscuti de asemenea si ca "federalisti", a fost acela de a crea o versiune a sistemului comercial englez in America, acelasi sistem impotriva caruia a fost declansata revolutia. Tocmai acesta era sistemul de care precursorii revolutionarilor au fugit cand au venit in America. Asa cum a explicat Rothbard:

"Scopul lor a fost acela de a reimpune in Statele Unite un sistem comercial si un guvern similar cu cel al Marii Britanii, impotriva caruia s-au rasculat colonistii. Obiectivul a fost acela de a avea un guvern central puternic, mai ales in a avea un presedinte sau rege puternic cu atributii executive. Acesta avea sa fie zidit prin impunerea unui ridicat nivel de taxe si impozite si o datorie publica apasatoare. Guvernul puternic ar fi avut rolul de a impune tarife mari pentru a subventiona furnizorii interni, a crea o mare flota maritima pentru a avea acces si a subventiona pietele straine cu exporturile americane, si rolul de a lansa un sistem masiv de lucrari publice. Pe scurt, Statele Unite trebuiau sa aiba un sistem englez dar fara Coroana Engleza." 1

O importanta parte a "planului lui Morris", dupa cum o numeste Rothbard, a fost aceea de a organiza si conduce o banca centrala, care sa furnizeze (sa asigure) credite avantajoase si sa extinda finantele lui si ale asociatilor sai. Banca Americii de Nord a fost in mod special modelata dupa sablonul Bancii Angliei. Banca a primit privilegiul de a avea monopol, toate bancnotele emise fiind folosite in plata taxelor catre guvern si nicio alta banca similara nu avea dreptul sa opereze in tara.