Piața financiară din Paris

Termenul de bursă desemnează o instituţie cu putere de autoreglementare, specifică economiei de piaţă liberă - bursa - ca formă organizată de schimb de mărfuri şi valori. În esenţă, noţiunea indică locul de întâlnire a negustorilor şi oamenilor de afaceri, în sensul unui spaţiu de concentrare a cererii şi ofertei.

Bursa este o piaţă, care se particularizează prin obiectul tranzacţiilor şi modulde organizare şi funcţionare. În domeniul dreptului se apreciază că bursele sunt instituţii unde se negociază (se vând şi se cumpără) valori mobiliare sau mărfuri, după o procedură anumită şi numai de către anumiţi intermediari, sub supravegherea autorităţilor. Formarea şi afirmarea bursei exprimă însăşi definirea relaţiilor de schimb, a pieţei ca structură de bază a economiei de piaţă moderne. Odată cu consacrarea bursei, relaţiile de schimb ajung la deplină extindere şi maturizare, primind rolul central în reglarea mecanismului de piaţă. În vederea alegerii emitenţilor, investitorii (sau speculatorii) apelează la mai multe metode, cele mai importante fiind analiza tehnică şi analiza fundamentală.

1. Repere cronologice ale Bursei franceze

Piata bursiera franceză are un inalt nivel de centralizare.pe langa bursa din Paris, in Franţa mai există burse de valori la Bordeaux, Lille, Lyon, Marseille, Nancy si Nantes dar bursa de la Paris concentrează 96% din actiuni şi 95% din obligaţiuni (in anul 1985).de aici rezultă că bursa de la Paris este bursa franceză reprezentativă, celelalte burse avand o importanta regională .

Piaţa valorilor mobiliare din Franţa este una din cele mai vechi pieţe din lume. În 1724, 60 de agenţi de schimb (agents de change) au primit dreptul exclusiv de a tranzacţiona acţiuni şi obligaţiuni. În 1807 această profesie a fost legiferat de către Codul Comercial al lui Napoleon. Agenţii de schimb şi-au păstrat monopolul cu operaţiuni în baza de comision până la mijlocul anilor ’80 ai sec. XX.

În Franţa se emit un număr mare de valori mobiliare, însă piaţa obligaţiunilor depăşeşte pe cea a acţiunilor de 4 ori.

După volumul capitalizării Franţa ocupă locul 4 în lume, poziţia dominantă ocupând Parisul, căruia îi revin 100% din totalitatea tranzacţiilor cu acţiuni.

Până în 1967 în Franţa activau 7 burse de valori, fondate de agenţii de schimb, în 1967 a fost fondată prin fuziunea agenţilor de schimb Compania Naţională a Agenţilor de schimb (Companie National des Agents de Change), care 1968 s-a renumit Societatea Burselor Franceze.

Din 1962 printr-un decret special a fost unificată piaţa acţiunilor, iar din 1986 a fost introdusă la Bursa de Valori de la Paris sistema C.A.C. (Cotation Assistee en Contenu), ceea ce a permis unificarea tuturor burselor franceze. Această sistemă este analogică cu sistema CATS de la bursa din Toronto şi sistema japoneză CORES. Ea permite oricărui membru al Societăţii Burselor Franceze să efectueze tranzacţii on-line la Bursa de la Paris.

2. Caracteristicile pieţelor bursiere

Natura specifică a bursei este dată de o serie de caracteristici ce vor fi prezentate mai pe larg în cele ce urmează.

Piaţă de mărfuri: Bursele sunt locuri de concentrare a cererii şi ofertei pentru mărfuri, precum şi pentru diferitele tipuri de hârtii de valoare. Dacă la începutul lor, pieţele bursiere erau organizate pentru tranzacţionarea în egală măsură a mărfurilor şi valorilor, ulterior s-a produs o separare între cele două categorii de burse. Bursele sunt centre ale vieţii comerciale, pieţe unde se tranzacţionează mărfuri, titluri pe mărfuri, active monetare şi financiare, care au anumite caracteristici: - sunt generice; se individualizează prin măsurare, numărare sau cântărire - sunt fungibile; pot fi înlocuite unele prin altele - au caracter standardizabil; marfa poate fi împărţită pe loturi omogene - sunt depozitabile; permit executarea obligaţiilor contractuale la o anumită perioadă de la încheierea tranzacţiei - au un grad redus de prelucrare; menţinerea caracterului de produs de masă, nediferenţiat, omogen.