Produse și Servicii Bancare

Instrumente financiare derivate: swap, futures, options

I. Introducere:

În ultimii douăzeci de ani produsele financiare derivate (contractele futures, options şi swap) au devenit indispensabile ca instrumente de gestionare a riscului pentru bănci şi firme.

În ciuda publicităţii negative ca urmare a pierderilor masive suferite de instituţii precum: Procter & Gamble, Gibson Greetings (nr3 in lume companie crează felicitări şi mesaje personalizate), Orange County, Barings (banca britanică faliment în 1995), Daiwa şi Sumitomo (bănci japoneze), piaţa derivatelor a continuat să se dezvolte semnificativ în ultimii ani. Multe dintre aceste pierderi au fost enorme – spre exemplu Long Term Capital Management a avut pierderi de până la 4 miliarde de dolari în anul 1997.

Cauzele acestor pierderi au variat, dar cel mai des se întâlneau tranzacţiile derulate fără o supraveghere adecvată, iar modelele de evaluare a riscului au dat erori deoarece au apărut mişcări extreme ale pieţei şi lipsă de lichiditate. Un alt incident este cel al Electrolux Sweden AB când aceasta a pierdut aproximativ 28 milioane dolari din cauza unei tranzacţii futures neutorizată a unui angajat al său.

Aceste produse derivă din valoarea altor instrumente financiare precum rata dobânzii, cursurile bursiere, cursurile valutare sau preţurile metalelor preţioase. Dată fiind publicitatea negativă făcută acestor produse derivate în anii ’90 s-ar fi putut prezice o încetare a utilizării acestor instrumente de către corporaţii, dar acest lucru nu s-a întamplat.

II. Contractele FUTURES

2.1 Definirea contractelor futures

Un contract la termen este un acord între un vânzător şi un cumpărător pentru livrarea unui produs. Acordul priveşte cantitatea, calitatea, preţul şi scadenţa, aceste elemente sunt stabilite în momentul încheierii acordului, în timp ce livrarea şi plata se face în momentul scadenţei.

Pe pieţele la termen organizate, calificate drept pieţe ale produselor derivate, se negociază două categorii de produse financiare:

• Contracte la termen ferm (futures)

• Contracte la termen condiţional (options).

Contractul la termen ferm sau contract futures este un angajament asumat astăzi de un cumpărător şi de un vânzător de a cumpăra şi de a vinde un titlu (un împrumut de stat, titlu ipotecar, devize, indice bursier) la o dată scadentă fixată de bursă. Contractul se sprijină pe un număr dat de titluri, iar preţul de contract este cotat prin licitaţie sau prin negociere.

Iniţial, contractele futures au fost introduse pentru a elimina riscul legat de variaţia preţurilor la mărfurile intens tranzacţionate.

2.2 Comparaţie forward - futures

Pe celelalte pieţe, numite pieţe „la înţelegere”, tranzacţiile se încheie direct între cele două pări pentru o sumă specifică şi cu o finalizare la o dată specifică. Este cazul tranzacţiilor cu devize, numite „forward”, care se disting de contractele futures prin câteva aspecte esenţiale:

• Localizare. Pieţele organizate sunt localizate într-o bursa. Tranzacţiile „forward” sunt private necotate (individuale) între cele două părţi.

• Standardizare. Pe piaţa organizată, fiecare bursă a standardizat contractele astfel încât să genereze o creştere a lichidităţii. Pe piaţa „la înţelegere” data expirării şi mărimea contractului se negociază. Contractele futures au anumite elemente fixate:

1. numărul activelor suport (este limitat si fixat la bursă);

2. mărimea contractului (este stabilită şi trebuie să fie suficientă pentru atragerea instituţiilor financiare şi în acelai timp să nu descurajeze investitorii particulari);

3. scadenţa este fixată; Au loc plăţi zilnice în/din contul în marja iar contractul poate fi lichidat şi înainte de maturitate pentru contractele futures, iar pentru cele forward nu se plăteşte nimic până la scadenţă, iar livrarea şi decontarea au loc la scadenţă;

4. metoda de livrare; În cazul contractelor futures există un interval de date de livrare, iar pentru contractele forward exista o singură dată de livrare;

5. scara cotaţiei (tick-ul) este fixată la un nivel suficient de scăzut pentru a favoriza tranzacţiile;

2.3 Bursele futures

Chicago Bord of Trade este cea mai veche bursa a contractelor futures din lume.

Bursa este o asociaţie non-profit a membrilor săi. Membrii bursei, pot fi indivizi, iar locurile

lor sunt tranzacţionate pe o piaţă ca şi alte active.

Preţurile lor depind în principal de volumul recent şi anticipat al tranzacţiilor. Membrii bursei au dreptul de a tranzacţiona în bursă şi a avea ceva de spus în derularea operaţiunilor bursei. Aceştia ajută comitetele să reglementeze operaţiunile bursei, regulile, funcţiile de audit, relaţiile publice, conducerea etică , conform reglementărilor legale a membrilor.

Tranzacţiile se derulează între ore bine stabilite şi într-un loc special desemnat, ringul

bursei. Acesta este o locaţie fizică în cadrul fiecărei burse. Fiecare activ se tranzacţionează

într-un ring special. Spre deosebire de sistemul specializat utilizat la bursele de titluri

primare, contractele futures se tranzacţionează prin strigare.

Traderii se împart în două grupuri distincte în funcţie de rolul lor. În primul rând,

există traderi care pot tranzacţiona pentru contul propriu şi îşi însuşesc profitul / pierderea din tranzacţiile efectuate. Adesea, aceşti traderi sunt membrii ai bursei.

În al doilea rând, traderii pot fi brokeri, acţionând în interesul firmei lor sau în

interesul clienţilor din afara bursei. De exemplu, brokerii care tranzacţionează într-o bursă

reprezintă adesea case mari de brokeraj . Membrii bursei care tranzacţionează în ring sunt, de

regulă, speculatori. Un speculator, este un trader care ia poziţie pe piaţa futures cu scopul de

a obţine profit, acceptând riscul aferent. Anumiţi traderi care tranzacţionează pentru contul

propriu pot fi sau nu membri plini ai bursei, fiind posibil să se închirieze un loc în bursă de la un membru plin.