Produsul Bancar Elemenat al Mix-ului de Marketing Bancar

Scurtă prezentarea a marketingului financiar bancar

La început marketingul financiar – bancar era o componentă a marketingului serviciilor. Odată cu creşterea şi diversificarea înregistrată de către sectorul serviciilor în a doua jumătate a secolului XX prin care piaţa serviciilor a devenit mai complexă, au apărut unele probleme în cunoaşterea, controlarea şi anticiparea ei.

Având în vedere aceste aspecte, delimitarea marketingului serviciilor financiare de cel al servicilor în general a apărut ca un fenomen firesc, ca un răspuns la necesitatea de adaptare a teoriei economice la realitatea practică.

De menţionat că dezvoltarea marketingului financiar bancar nu se datorează în exclusivitate creşterii sectorului financiar – bancar. Un alt element care care o contribuţie semnificativă este reprezentat de efectele pe care anumite evenimente ştiinţifice sau publicaţii l-au avut prin unele articole refiritoare la marketingul serviciilor financiar – bancare.

Se prevede ca în viitor serviciile financiar – bancare să prezinte un interes teoretic şi practic deosebit deoarece în pofida progreselor înregistrate, există în continuare, mai multe întrebări decât răspunsuri.

Conceptul de produs în sectorul bancar

Activităţile desfăşurate de către instituţiile financiar – bancare sunt plasate, în funcţie de conţinutul acestora, în sectorul terţiar.

Prin natura lor activităţile financiar – bancare, care sunt de fapt operaţiuni financiar – bancare, au ca obiect „comerţul cu bani”. Acesta se realizează cu ajutorul unor instrumente care mijlocesc schimbul de bani, acestea fiind consacrate în timp sub denumirea de produse şi servicii financiar – bancare.

Cele mai reprezentative definiţii ale serviciilor ne sunt oferite de către instituţiile şi specialiştii de seamă ai marketingului: Asociaţia Americană de Marketing , Philp Kotler (1986), Cristopher Lovelock (1991). În toate aceste definiţii se regăseşte ideea că serviciile sunt activităţi care au ca rezultat utilităţi destinate satisfacerii unor nevoi ale societăţii.

Produsul este considerat elementul principal al mix-ului de marketing.

În marketingul clasic diferenţierea produselor de servicii se realizează în mod facil. Produsul este considerat rezultatul final al activităţii firmei, un bun material care este oferit pieţei având ca scop satisfacerea nevoilor consumatorilor pe când serviciul apare ca o activitate prestată unui consumator.

În domeniul financiar – bancar se utilizează noţiunea de servicii, reprezentând operaţiunile de care beneficiază clienţii unei bănci şi care au drept scop final satisfacerea unei nevoi.

Serviciile financiare –bancare prezintă o serie de caracteristici:

Intangibilitatea apare ca o primă caracteristică care face diferenţa între un produs

şi un serviciu. Dacă în cazul produsului avem de a face cu un bun material palpabil acest lucru nu e valabil şi în cazul serviciilor. Acestea sunt intangibile, imateriale, nu pot fi percepute cu ajutorul organelor de simţ şi apar sub forma unor operaţiuni efectuate. De menţionat că pentru achiziţionarea serviciilor clienţii trebuie să aibă înceredere în bancă sau prestatorul de servicii întrucât utilitatea unei prestaţii o vor resimţi ulterior.

Intangibilitatea constă şi în aceea că un serviciu nu poate fi posedat ci doar consumat.

Pentru specialiştii din domeniul marketingului serviciilor această caracteristică crează cele mai multe probleme în sensul că înainte de achiziţionarea unui serviciu cumpărătorul este interesat să cunoască măcar căteva aspecte despre acesta, iar acest lucru nu este posibil, cumpărătorul potenţial putând beneficia doar de unele informaţii indirecte din partea unor persoane care au utilizat serviciul respectv, dar după părerea mea aceste informaţii poartă amprenta subiectivităţii.

Având în vedere intangibilitatea serviciilor, specialiştilor în marketing le revine misiunea de a uşura decizia de cumpărare a clienţilor, care se ia în condiţii de nesiguranţă, prin prezentarea clară a avantajelor de care vor beneficia prin achiţionarea unui anumit serviciu, explicarea serviciului pe înţelesul cumpărătorului.

Inseparabilitatea se referă la aceea că produsele, având o existenţă materială pot fi stocate, ambalate şi vândute ulterior producerii pe când în cazul serviciilor acest lucru nu este posibil. Prestarea şi consumul lor sunt inseparabile. De asemenea în cazul produselor acestea sunt mai întâi produse, apoi vandute urmând ca ulterior ele să fie consumate pe cand în cazul serviciilor, în prima fază sunt vândute iar ulterior se realizează concomitent, prestarea şi consumarea lor.